Franţa-România - Scrisoare din Dilema - Anca Pavel - Comentarii

ai mare dreptate

Ayana — Mon, 05 Dec 2005 12:56:56 -0800

Bun articolul;) mai ales pentru ca rezuma o stare de spirit a multora dintre noi;) Cum putem contacta pe Anca Pavel?

Pe aceeasi tema:

Yvonne — Mon, 05 Dec 2005 12:55:56 -0800

Hotnews, 5 dec 2005 :

Conform unui studiu al Asociatiei Nationale a Birourilor

de Consiliere pentru Cetateni 75% dintre romanii care muncesc

in strainatate spun ca in Romania nu sint apreciati.

75% din cetatenii romani ce muncesc in strainatate sustin ca au plecat la munca in Uniunea Europeana deoarece in tara nu sunt apreciati la adevarata lor valoare. Cei mai multi dintre acestia (77%) sunt tineri cu studii medii (76%). Al doilea motiv al emigrarii, legat de subzistenta, este invocat de numai 13%.

Acestea sint rezultatele unui studiu realizat de Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni (ANBCC), care reprezinta interesele a 51 de organizatii neguvernamentale.

Conform aceluiasi studiu, peste 33% din respondenti ar emigra in UE dupa aderare, dintre care aprox 19% definitiv, iar restul ar reveni dupa un timp in tara. Tarile preferate atat pentru actualii migranti cat si pentru cei potentiali sunt: Italia, Spania, Germania, Ungaria, Franta, Marea Britanie, Austria, Portugalia si Irlanda.

Conform Tratatului de aderare, romanii nu vor avea acces liber pe piata muncii europene o perioada de maxim 7 ani dupa aderare.

„Studiul demonstreaza ca cei care emigreaza nu mai sunt neaparat saracii dintr-o fosta tara comunista, ci tineri calificati profesional. Cetatenii care au participat in aceasta ancheta sociologica au avut intrebari directe, concrete si deseori critice la adresa performantei Guvernului, legate de aderare.

Desi l-am gandit initial ca instrument intern de lucru, speram ca publicarea lui va declansa un necesar proces de (re)instaurare a increderii intre autoritati si cetatean” a declarat Dorian FILOTE, Director executiv ANBCC.

Studiul este o ancheta sociologica bazata pe raspunsurile a 884 de cetateni la chestionarele aplicate de Birourile de Consiliere pentru Cetateni din tara, in perioada 20 septembrie -1 noiembrie 2005.

BCC ofera gratuit servicii de informare si consiliere cetatenilor in probleme care privesc domeniile: asistenta sociala, asigurari sociale, raporturi de munca, drepturi si obligatii civile, impozite si taxe, servicii publice, sanatate publica, protectia copilului, protectia consumatorului, regimul proprietatii, invatamant, procedura notariala.”

Studiul complet se gasete pe site.

http://www.hotnews.ro/articol_38280-75-dintre-romanii-care-muncesc-in-st...

Acest material poate fi preluat doar cu citarea sursei HotNews.ro

( preiau si precizarea asta pt ca sa nu ni se mai taie articolele sub pretextul copyrightului).

Scrisoare din Dilema - Anca Pavel

gicad — Mon, 05 Dec 2005 06:26:44 -0800

Dezrădăcinarea încrederii

Sîntem o generaţie de complexaţi. Cine sîntem? Sîntem “plecaţii în afară”, celebrii “olimpici”, care au devenit deja mîndrie naţională, curajoşii care studiază în ţări străine, plecaţi cu burse de studiu, la practică sau de capul lor, dezgustaţi de învăţămîntul românesc, înspăimîntaţi de sărăcie, dar mai ales îngroziţi de gîndul eşecului. Sîntem împrăştiaţi prin toată lumea, trăim dramele tinerilor din toate timpurile, dar ducem cu noi şi inevitabile “complexe ale dezrădăcinaţilor”. Pentru că în momentul în care ne rupem de casă, acceptăm de bunăvoie situaţia emigrantului într-o ţară străină, nu ne mai permitem să ne întoarcem fără să fi îndeplinit aşteptările părinţilor, foştilor profesori, în fine, ale unei întregi societăţi de mătuşi, bunicuţe, prieteni de familie şi colegi de serviciu, exponenţi ai generaţiei crescute şi educate în comunism, care îşi trăieşte, paralel cu noi şi întîrziat, dezamăgirea de a nu se fi adaptat la un regim care cere, nu dă. Noi trebuie să le purtăm complexul narcisist, să împlinim ceea ce ei nu au putut. Să fim eroii de care ei sînt mîndri, cu care se laudă: “Ei, n-am făcut noi mare lucru, dar măcar tu să ajungi ceva!”. Şi atunci intrăm într-o lume alterată, purtăm cu noi frici inexplicabile, obsesii ascunse, sîntem nesiguri, plini de ambiţii străine pe care ni le însuşim artificial, devenim neîncrezători sau introvertiţi, pătimaşi, inadaptaţi, dar, mai presus de toate, singuri. NU, nu sîntem nişte sălbatici, sîntem sociali, deschişi către nou, avem putere de muncă şi sînge destul de fierbinte încît să putem iubi. Dar am fost educaţi în ideea că nu putem fi iubiţi decît dacă ne învăluim în succese, dacă îndeplinim aşteptările celor care ne sînt aproape. De aici se nasc toate complexele care ne dictează comportamentul: Marius pare perfect independent, este încrezător şi are succes pe plan social. Dar în relaţii este un tiran de catifea, îşi împiedică iubitele în dezvoltare, nu acceptă concurenţă sau independenţă din partea lor - pentru că se teme să nu fie părăsit într-o lume care nu este a lui. Paula este una dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc: un mic geniu jurnalistic, o prietenă caldă şi atentă, o tînără simpatică de o frumuseţe blîndă, surprinzătoare. Dar seara, cînd îşi invită sufletul la un ceai, este măcinată de teama de a nu se ridica la exigenţele carierei şi de invidia celor de acasă, ale căror cuvinte le repetă des cu amărăciune: “Vai, dragă, ce noroc ai avut!”. Unii se închid după un zid de aroganţă ca să ascundă lipsa încrederii în sine, alţii afirmă că “românii sînt priviţi peste tot ca nişte hoţi” şi se ascund după prejudecăţi ca să nu fie siliţi să îşi recunoască propriile complexe. Sîntem sfîşiaţi între dorinţa de adaptare socială şi lipsa timpului pentru prieteni, pentru că trebuie să învăţăm, învăţăm, învăţăm. Noi sîntem “elitele”.

Iar cînd venim acasă, trebuie să fim puternici şi să prezentăm ca la examen succesele noastre, pentru că, nu-i aşa, sîntem viitorul şi speranţa României! Pasiunile noastre devin obligaţii, timpul liber - o competiţie continuă, complexele - un mod de viaţă; sîntem adaptabili. Din cînd în cînd mai ieşim la un ceai cu propriul suflet şi mai îndrăznim un gînd: dacă dragoste nu e…

Anca Pavel Saarbrücken

P.S. Cu această ocazie vă propun o rubrică permanentă de dialog cu tinerii de peste hotare. Sînt sigură că foarte mulţi dintre ei ar fi încîntaţi să participe cu dilemele lor la dezvoltarea unei asemenea rubrici, dar nu au curajul să vă scrie. (Mie mi-a trebuit un an…) Rămîn a dvs. cititoare pasionată.