﻿<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>
<rss version="2.0" xml:base="http://www.franta-romania.com" xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/">
<channel>
 <title>Franţa-România - Jandarmii de la St Tropez (promotia &amp;#039;60) - Comentarii</title>
 <link>http://www.franta-romania.com/node/4268</link>
 <description>Comments for &quot;Jandarmii de la St Tropez (promotia &#039;60)&quot;</description>
 <language>ro</language>
<item>
 <title>Jandarmii de la St Tropez (promotia &#039;60)</title>
 <link>http://www.franta-romania.com/node/4268</link>
 <description>&lt;p&gt;Cum prin &#039;60 nu exista net sa vedem cu  ce-si mai alungau&lt;br /&gt;
plictisul &quot;baietzii&quot; la Paris :&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Gardianul:&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;&quot;Succesul reţelei Caraman, o minciună&lt;br /&gt;
cât Casa Poporului &lt;/p&gt;
&lt;p&gt;18.11.2007 &lt;/p&gt;
&lt;p&gt;O afacere reala de spionaj e total diferita de ceea ce vedem în filme ori citim în cartile de aventuri. De regula, un spion sau o retea culege informatii atât cât îi permite partea adversa. E un joc ciudat, pe muchie de cutit uneori, în care hazardul joaca un rol însemnat. Evident, sunt multe exceptii, însa, daca ne ghidam dupa documentele din arhive, o anume duplicitate a adversarului care, la rândul sau, are cu totul alte interese, e reala. Adevarat, povestile nascute în urma unor afaceri de spionaj sunt uneori fabuloase, însa, de regula, adevarul e cu totul altul. Cel mai bun exemplu, „Reteaua Caraman”, o poveste în care au fost implicate mai multe servicii secrete. Fiecare dintre acestea a avut ceva de câstigat, iar cine a dirijat cu adevarat acest joc în care protagonistii au fost mai multi spioni români e greu de spus chiar si azi. Cert e ca nu tânarul ofiter de Securitate Mihai Caraman a stat la pupitru. &lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Securitatea n-a crezut în mitul Caraman&lt;br /&gt;
Despre „Reteaua Caraman”, un grup de 13 spioni ai Bucurestiului care au actionat în Franta, împreuna cu mai multi angajati ai NATO, s-a scris de multe ori la superlativ. Si asta pentru ca reteaua a reusit, pâna spre sfârsitul anilor ’60, sa fure mai multe secrete ale Aliantei. Primii care au dezbatut pe larg subiectul au fost publicistii francezi, înca de la începutul anilor ’70, dar a curs multa cerneala pe marginea acestui caz si în alte tari occidentale. Apoi, dupa 1989, si în România s-a publicat mult în legatura cu reteaua din Franta condusa de Mihai Caraman. Dupa cum spuneam, de regula, s-a vorbit la superlativ despre securistul care a speriat NATO, situat de multi în rândurile marilor spioni. Surpriza mare e ca însasi Securitatea n-a crezut în mitul Caraman, înca din 1978, dupa ancheta pricinuita de fuga generalului Pacepa. În arhive, povestea Retelei Caraman nu începe cu vreun episod spectaculos de spionaj, ci cu unul amoros.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;...&quot;&lt;/p&gt;
</description>
 <comments>http://www.franta-romania.com/node/4268#comments</comments>
 <category domain="http://www.franta-romania.com/presa/ro">Surse româneşti</category>
 <pubDate>Sun, 18 Nov 2007 06:33:30 -0800</pubDate>
 <dc:creator>Rose</dc:creator>
 <guid isPermaLink="false">4268 at http://www.franta-romania.com</guid>
</item>
</channel>
</rss>
