Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Un strop de azur mediteranean…

Un soare bland se priveste in ochii de azur ai Marii Mediterane aproape zece luni pe an… Frunze de palmier ce par acum, iarna, plete carunte ravasite de vant… Tipat ascutit de pescarusi, asemeni unor vesnic razvratiti, strigat ce se pierde discret in tumultul valurilor uriase, grabite sa-si descatuseze furia acumulata in larg si sa se sparga de tarm… Suntem in ianuarie si soarele nu a obosit inca sa-si faca simtit surasul cald, primavaratec… Adevarata iarna nu le este cunoscuta locuitorilor din Nice caci aici climatul mediteranean isi spune cuvantul. In noiembrie inca se mai facea plaja iar unii, mai curajosi, au intrat chiar in mare… Imaginea de ansamblu e fascinanta si nu poti sa nu te entuziasmezi atunci cand ochiului tau i se dezvaluie toata splendoarea Coastei de Azur…

Hotelul Negresco – petec de pamant romanesc la Nice

Spun pamant romanesc pentru ca aceasta constructie impunatoare, devenita emblema a orasului, a fost realizata de un roman… Henri Negresco s-a nascut la Bucuresti in 1868 si la doar 15 ani a venit sa lucreze in Franta, mai intai la Paris, apoi la Monaco iar mai tarziu la Nice, la Cazinoul Municipal, unde a ocupat functia de director de restaurant. A visat dintotdeauna sa construiasca un „palace” demn de clientela sa, astfel incat s-a decis sa inceapa constructia hotelului, alegandu-l ca arhitect pe Edouard Niermans, un olandez renumit pentru lucrarile lui deosebite din acea perioada. Inaugurarea, in 1913, a fost un triumf… Insa odata cu inceperea razboiului, in 1914, hotelul a fost transformat in spital. In 1918, Negresco era in pragul falimentului. Intre 1920 si 1957, hotelul apartinea unei companii belgiene. Dupa razboi, Coasta de Azur isi reia activitatea tuiristica iar din 1957 familia Augier (actuala proprietara) preia hotelul si incetul cu incetul ii reda acestuia renumele international… Renume care inca se mai pastreaza si astazi iar personalitatile politice, artistice, literare din lumea intreaga nu ezita nici o clipa sa-l aleaga atunci cand doresc sa-si petreaca vacantele la Nice… Vorbesc doar de personalitati caci pretul unei camere poate depasi chiar 500 de euro pe noapte… Printre cei care au trecut pragul hotelului Negresco ii amintesc pe: Sir Winston Churchill, Regina Elisabeta a Angliei, Nelson Rockefeller, Marc Chagall, Henri Matisse, Picasso, Dali, Alain Delon, Michael Jackson si altii, la fel de cunoscuti pe plan international. In octombrie 1974, hotelul Negresco a fost declarat Monument istoric de catre guvernul francez.

Primul restaurant romanesc pe Coasta de Azur

Se spune ca omul sfinteste locul… Romanii, oriunde s-ar afla in lume, isi fac simtita prezenta in mod pozitiv prin spiritul latin care-i caracterizeaza, prin talent, inteligenta, bun gust, simt artistic… Nu spun toate acestea pentru ca sunt romanca si nu as vrea sub nici o forma ca in aceste cateva randuri sa se simta o nota de subiectivism… Cred, sincer, ca aceasta este imaginea reala a romanilor adevarati, a acelora care ne fac cinste acolo unde merg… Printre acesti romani, la Nice, am remarcat o doamna distinsa, calda, deschisa, foarte energica in acelasi timp, doamna Rosina Costantino care, alaturi de toate aceste calitati, are si un simt al afacerilor foarte bine dezvoltat. Dovada o constituie primul restaurant cu specific romanesc de pe Coasta de Azur, „Au Plaisir du Palais”, deschis de curand la Nice pe rue de la Buffa, nr. 40, la initiativa domniei sale. Un loc in care orice roman se poate simti ca la mama acasa… Mirosuri de sarmalute proaspete, de ciorbe moldonenesti, de mici … toate acestea iti amintesc de Romania, iti declanseaza memoria involuntara, ca si madeleina lui Proust, te imbie sa gusti din fiecare preparat in parte… Localul grupeaza trei parti: restaurant, magazin si „traiteur” (adica se pot cumpara preparate culinare romanesti gatite si pentru acasa). „Au Plaisir du Palais” a fost amenajat cu foarte mult bun gust si simt artistic, d-na Costantino fiind ajutata de cativa tineri priceputi in afaceri din Republica Moldova. La inaugurare, preotul comunatii romane ortodoxe din Nice, Dorel Patriciu Vlaicu, a inaltat o rugaciune in cadrul unei slujbe de sfintire a localului…

Dorim si noi intregului personal care trudeste aici o buna continuitate, prosperitate in afaceri, vanzare buna si cat mai multi clienti care sa savureze din plin delicioasele preparate romanesti…

Monaco- lux si extravaganta

Italia are farmecul ei, Franta – cultura, istoria, frumusetea peisajelor dar Principatul Monaco pare, intre cele doua tari, o bucata de pamant aparte, desprinsa parca dintr-un alt univers, o planeta noua ce apartine unei lumi total diferite, mai bogate, luxoase, stilate, extravagante… E greu de inteles cum toate acestea pot fi cumulate intr-un spatiu atat de mic, o tara cu doar 30.000 de locuitori, dintre care 4.500 sunt de nationalitate monegasca… Palatul Princiar Albert de Monaco domina intregul oras iar schimbarea garzii de onoare, in fiecare zi la ora 11.50 e un adevarat spectacol…

In Richard al II-lea, Shakespeare scria despre Monaco: „… acesta fortareata construita de natura pentru a se apara impotriva invaziilor…, aceasta fericita rasa de oameni, acest mic univers, aceasta piatra pretioasa montata intr-o mare de argint…, acest loc binecuvantat, acest pamant…”, acest principat…

Marturisesc ca dupa ce m-am intors de la Monaco mi-au fost necesare cateva zile sa-mi revin… Impactul a fost deosebit de puternic, nu mi-as fi imaginat vreodata un loc in lume, fara industrie, doar cu turismul atat de bine dezvoltat – care sa aiba „aproape” TOTUL …

Spun „aproape” pentru ca doar zapada le-ar mai lipsi pentru ca imaginea sa fie desavarsita…

            Claudia Udovita, Nice, 2006