Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Da, mîncarea e delicioasa la Doina, pretul e “delicios” da’ la buda ai fost? Sa vezi acolo ce mai buda si ce mai bucatarie!!!!! De nu-ti mai vine sa mai mergi si a doua oara. Cît despre comportamentul patronului e tipic “românesc” cu familiarisme si cu “rotunjiri” de nota de plata. Verificat de mai multe ori cînd aveam pofta de mici si ciorba dea burta. Rodica

MOYEN !!! Ultimii mici pe care i-am gustat acolo mi-au cam picat greu. Insa agitatzie cu scripca este cit sa te pileshti ptr. doua saptamini. Pe scurt: Ma mai duc acolo cin mi se va uri cu viata.

• wans_w

Bucàtarule, mài, tu esti venit p’aici mai de curînd si d’aici vorbesti asa, dupà ce ai sà stai cîtiva ani vei avea si matale nostalgia de a mai mînca romàneste…. Mai gîndeste si matale înainte sà scrii…..

Am mancat la Athanor un crap cu mujdei si mamaliga f bun (destul de scump totusi), dar ardeii umpluti erau doar cu carne si deci cam tari…Ne-a oferit un pahar mic de Cotnari la aperitiv si atmosfera era destul de calma si placuta. - Nicoleta

ieri am fost sa mananc la Doina cu prietena mea care voia sa guste “bucataria romaneasca”… si mi-a fost rusine… atmosfera de rahat, servicii de rahat, mancare proasta… am avut impresia ca sunt intr-o cantina si nu intr-un restaurant… la o masa langa noi erau doua babe care vorbeau de le auzeau si aia de peste drum…pe langa asta se dadeau si femei interesante… se credeau probabil printese sau ceva de genul asta… una din ele s-a ridicat sa mearga la buda si pe drum a ragait de s-a auzit in tot localul… “patronul”, care lua si comenzile striga in gura mare la gagica care servea iar ea raspundea la fel (din ce-mi mai aduc aminte: aseaza-i la masa din colt; - nu pot ca nu e aranjata; -nu conteaza! bani sa iasa!…)… bizar, pt ca la prima vedere pare un om calm… cand ne-a luat comanda, n-am apucat sa-i zic tot ce voiam pt ca el a plecat sa discute cu bucatarii/ul…nici macar nu s-a scuzat… a plecat pur si simplu ca si cum ar fi fost ceva super natural… la o masa langa noi era o familie…nu erau romani… le-au adus fripturi de pui iar puiul era in sange… oamenii le-au dat mancarea inapoi ca sa prajeasca puiul mai bine… dupa cateva minute le-au adus-o… la fel… la o alta masa, un grup de tigani care faceau atmosfera si mai placuta… am avut impresia ca sunt intr-o spelunca jegoasa de la marginea bucurestilor… cand ne-a adus felul doi, masa fiind mica, gagica care ne servea ne-a luat painea si nu ne-a mai adus-o… pahare pt apa ne-au dat nu… a trebuit sa le cer… despre buda nici nu mai indraznesc sa zic ceva…ba da: mizerabila!!! nota de plata indescifrabila… probabil ca “patronul” nu stie sa scrie o boaba in franceza pt ca totul era scris cam asa: 1 CB, 1 V, 1 S V…. celor carora bucatele li s-au parut “delicioase” sau care si-au facut o impresie buna despre acest restaurant… poate au prins o zi mai buna (incerc sa fiu obiectiv chiar cu arsurile gastrice pe care le am azi)… daca nu, mai bine revizuiti-va standardele… impresia generala: dezgust… recomandari: daca nu mai rezistati, si daca toate restaurantele din paris sunt inchise, mergeti la doina…

• del_

Istoria restaurantului Doina este simpla: creat de Securitate si mentinut de Iliescu. Deci alegeti-va tabara.

Chiar acuma vin de la restaurantul Doina ; si chiar daca am sesizat nereguli in cea ce priveste toaletele ; si vinul (intr-adevar ; nu l-au deschis in fata noastra) ; si ca preturile erau destul de ridicate ; nu am avut absolut nimic de reprosat la capitolul calitatii ; si nici in cea ce a privit serviciul care a fost rapid si cit se poate de corect ; si de altfel patronul, mi s-a parut chiar simpatic (o fi fost el intr-o zi buna cine stie…). Plus ca ambianta cu muzica populara ; folclorica de la noi este potrivita.

Evident ca restaurantul nu este o stea ; dar pentru mine e o chestie de pretentii… In restaurantele din tara ; este si mai rau citeodata ! asa ca concluzia mea in privinta acestui restaurant este ca este totusi o adresa buna de retinut ! Daca nu sunteti prea mofturosi ; si nu va uitati la orice detaliu in mod fanatic ; si ca nu aveti exigentele unui restaurant frantuzesc de lux ; tip “le train bleu” ; atunci puteti merge cu incredere la Doina !

• Brasoveanu

Bineinteles ca parerile despre un restaurant sunt in functie de pretentiile fiecaruia.

Eu consider ca existenta unui restaurant de o alta origine decit cea a tari in care fiinteaza este supusa unei reponsabilitati majore deoarece dincolo de ideea de restaurant propriu-zis, este imaginea unei tari intregi care este pusa pe masa (obiceiuri, cultura, ospitalitate si?chiar igena).

Este adevarat ca poate exista in România mai rele decit acesta din Paris, dar nu va obliga nimeni sa intrati in ele. Deci, puteti alege altceva.

Cind intr-un oras cum este Parisul nu exista decit un singur restaurant « Doina » de celalalt « Athanor » nu pot sa ma pronunt deoarece cind am fost (perioada sarbatorilor, la prinz, era inchis neluminat, rece si neprimitor ?singurul mort de altfel din acea zona la acea ora) deci, cind posibilitatea de a alege este atit de restrinsa, atunci responsabilitatea devine primordiala. Parerea se face imadiat, o a doua sansa nu mai exista.

Ea poate deteriora, sau imbunatati considerabil imaginea tarii de apartenenta, poate face ca comunitatea respectiva sa se reuneasca, sa ramina dezbinata sau pur si simplu sa se ignore.

In ceea ce priveste restaurantul Doina, parera mea este ca ceva este putred acolo, de igiena nici nu poate fi vorba, din moment ce, ca sa mergi la toaleta trebuie sa treci pe linga aragazul cu mincare si ca sa deschizi usa trebuie sa impingi niste maldare de pachete de servetele si alte lucruri necesare in mod normal in bucatarie.

Mincarea este cit se poate de normala, nimic de extraordinar (in situatia in care totul este proaspat), iar serviciul dubios.

Nu fac decit sa prezint niste fapte, parerile sunteti liberi sa vi le faceti fiecare cum vreti.

• idris

Muraturile (puse pe masa fara sa ceriti) nu sunt gratuite (ca in alte restaurante) si daca va duceti sa faceti pipi… veti treca prin bucatarie ! Adieu pofta de mancare !

Un nou resto romanesc :

http://www.chezcristina.com

3, rue du Nil

75002, Paris

01.40.39.90.02

Deschis zilnic între: 12-15h si 19,30-24h

Citesc parerile celor ce au scris inainte despre faimosul restaurant Elena si nu pot decat sa ma minunez. La inceput am fost credul dar acum sunt sigur ca au fost scrise fie de catre patroni fie de romani care nu au mai mancat romaneste de un secol si trec cu vederea orice numai pentru ca burtica sa fie plina cu mancare “ca acasa”.

 Sunt in Franta de trei ani de zile si de curand am decis sa trec pragul unui restaurant romanesc in Paris. Am inceput cu Elena si , trebuie sa recunosc ca am facut-o lata: am invitat 12 persoane (o singura romanca – prietena mea, restul de nationalitati diferite) pentru a-mi sarbatori ziua de nastere si pentru a le oferi acestor prieteni apropiati o masa romaneasca asa cum eu nu am reusit niciodata sa prepar.

 Nu ma voir pronunta asupra mancarii. Unii au gasit-o buna, altii mai putin, iar mie mi-a stat efectiv in gat. Ma voi pronunta in schimb asupra modului in care functioneaza acest asa zis “restaurant”.

 Am inceput prin a telefona patronului cu o saptamana inainte pentru a intreba ce au in meniu si daca accepta o rezervare  pentru 10-12 persoane. Meniul la 18 euro se compune din entrée froide (salata de vinete, de fasole, icre, etc) sau chaude (ciorba de vacuta, de burta, etc), plat principal (fripturi, mici , tocanita, etc), desert si o cafea.

 18 euro? Sincer mi se parea cam putin scump dar placerea de imparti acest moment cu prietenii e mai importanta. Mi s-a propus chiar, tinand cont de ocazie, sa mi se faca un tort diplomat si, daca e frumos afara, vom putea servi masa pe terasa. Minunat! Intreb totusi daca nu se poate face o mica reducere, tinand cont de faptul ca suntem un grup mai mare. La inceput a zis nu pentru ca ar trebui sa fim minim 20 pentru a face reduceri dar mai apoi se razgandeste: ok, 15 euro dar cu conditia sa platim lichid (“in felul acesta nu veti plati si TVA-ul” - !?!). Ok, de ce nu?

 Ajung la taverna (scuzati dar asta nu e restaurant) cu 10 minute inaintea orei de intalnire pentru a vedea sala, terasa etc. Prima surpriza: terasa este mai nou un sinonim pentru trotuar asa cum si restaurant inseamna taverna. A doua surpriza: restaurantul e mic si abia intra… 20 de persoane. Urmeaza apoi o serie intreaga de “cadouri” cum ar fi:

• Tortul nu o sa fie pus pe masa si nu o sa suflu in lumanari pentru ca “nu au o tava mai presentabila”; il vor taia si il vor aduce direct in farfurii
• Nu au decat doua sticle de vin romanesc.
• Paharele de pe mese erau de marimi diferite, din seturi diferite
• Aproape nici o decoratie pe perete, aproape nimic specific romanesc, in afara de manele
• La un moment dat un tip care vinde trandafiri intra in taverna… muzica devine si ea mai duioasa…
• Dupa ce toti prietenii au ajuns am vrut evident sa cerem meniul… supriza : nu v-am fi serviti la meniu “ca doar nu o fac in fiecare zi toate felurile de mancare”
• Asa ca in loc de meniu, eu si prietena mea a trebuit sa facem pe traducatorii intre patron si prietenii nostri! Penibil!
• [dupa 30 de min]Pe post d’entrée froide am avut “une assiette composée” din salata de vinete, fasole frecata si tarama [???] iar pe post d’entrée chaude o ciorba de burta;
• La un moment dat sotia proprietarului a indraznit sa spuna, in romaneste bineinteles, “mai incet cu painea ca nu va mai ramane pentru felul doi” – de parca salata de vinete, fasolea si icrele se mananca cu aer….
• [dupa o ora jumate] Pe post de plat principal : ultimile doua portii de cotlet de porc, ceva tocanita si, majoritate au “ales” micii.
• [dupa aproape 3 ore] un portie minuscula de prajitura
• Vinul a ajuns la 30 de minute dupa ce l-am comandat pentru ca … a facut o siesta in congelator pentru a se racori
• Bucataria este MIZERABILA, am vazut-o imediat dupa entrée si nu am mancat absolut nimic dupa aceia, nici macar micii de care imi era atat de dor!
• La final nimeni nu a mai luat cafea, de teama sa nu mai riste inca o jumatate de ora de asteptare

 Ar fi trebuit sa fie o seara minunata. Ar fi trebuit sa testez inainte de a-mi invita prietenii. Nu am facut-o si regret din plin aceasta intoarcere “la origini”. Efectiv nu am dat de nimic din ospitalitatea si organizarea de acasa… dar poate ca nu este asa in toate familiile.

 Partea buna, pentru mine, e ca prietenii au venit acolo pentru mine si nu pentru resto si m-au facut sa ma simt bine si apreciat.

 In concluzie. Nu va recomand sa mergeti acolo. Alegeti un chinezesc. E mai curat, rapid, ieftin si nu trebuie sa ii compatimesti pe proprietari pentru “nacazuri”.