Tocmai am vazut pe Arte documentarul Echec et mat, facut in 2003 de Susanne Brandstätter si dedicat romanilor care au iesit in strada.
E uimior cum se vorbeste, cu usurinta, ca intr-o rastunare de regim trebuie, neaparat victime, ca sa fie credibila rasturnarea.
E si mai uimitor cat de usor se schimba un regim dupa bunul plac al celor puternici sau al actiunii unui loby.
Din pacate nu exista un video in fanceza.
http://www.arte.tv/fr/histoire-societe/les-mercredis-de-l-histoire/Echec...
pentru cei ce vorbesc germana uitati un extras de 10 minute: http://www.youtube.com/watch?v=3AsfMDTRmsg
Comentarii
“E si mai uimitor cat de
“E si mai uimitor cat de usor se schimba un regim dupa bunul plac al celor puternici sau al actiunii unui loby.”
Tu ce-ai fi vrut ?
Cred, totusi, ca nu este de
Cred, totusi, ca nu este de loc usor. Daca era asa usor sadam ar fi fost dat jos fara razboi. La fel si regimul islamist din Iran. In romania a fost usor pentru ca a fost pregatit ani de zile, pentru ca fortele externe au cooperat cu cele interne (o parte din conducerea partidului comunist si din securitate) pentru ca tot poporul roman astepta aceasta schimmbare. Oamenii au participat cu bucurie la o schimbare pe care si-o doreau nu numai din manipulare. De aceea a fost usor.
idealism
Sa avem noi romanii un loby atat de puternic ca cel maghiar. Ti se pare irealist?
statuie
sau poate vrei acum sa ma duc sa fac statuie la aia care ne-au manipulat, doar pentru ca e normal sa fim manipulati?
Nu, dar sa nu te cramponezi
Nu, dar sa nu te cramponezi în asta, de parca ar fi ne natural.
Cine manipuleaza o face pentru ca poate, cine nu înseamna ca nu poate, nu ca e baiat de gasca.
Gi
loby
Ce te face sa crezi ca loby-ul maghiar este atat de puternic si cel al nostru al romanilor nu ?
Crima ca banal
Vezi tu, in teorie nu sunt surprins de ideile vehiculate caci ele sunt cunoscute si nici nu sunt naiv.
Ce m-a surprins in documentar e usurinta cu care se vorbeste despre crima. Cred ca undeva s-a trecut o limita a acceptabilului, tocmai in ideea ca in orice act de agresiune, in numele unor interese, sa nu mai fie nevoie de justificare. Crima impotriva unei natiuni devine acceptabila, prin banalizarea actului in sine.
Dezinvoltura si zambetul parsiv, a unora din cei interviuvati ca fiind actori principali, mi se pare discrepant cu suferinta celor care au trait evenimentele ca o drama.
As vrea sa vezi documentarul Gigel. Poate ca vom discuta despre acelasi lucru.
Ok, o sa încerc sa ma
Ok, o sa încerc sa ma uit.
Insa nu exista notiunea de “limita acceptabilului”, mai ales în politica internationala.
Gi
limita
Nu inteleg de ce zici ca nu exista. Asta oricum tine mai mult de cadrul in care se desfasoara relatiile internationale si e alt subiect. Putem povestii zile intregi.
Sa imi faci semn dupa ce vezi docul.