Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Mă prinde din urmă cu paşi măsuraţi
Un vânt, o briză de mare sau de munte
Uşor se apropie, arbori nu vă legănaţi!
Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.

Tulpinile voastre în infinit înălţătoare coloane
Rezistă tentaţiilor trecătoare de a învinge,
A vântului aprig duşman rădăcinile filoane
Vă întreţin tăria şi nu vă lasă a plânge.

Ce forţă miraculoasă ascunde subsolul?
Ne dezlegate taine, enigme dominante,
Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul
Le transformă-n realităţi pregnante.

Nu ZEUS personalitate legendară
A făcut minuni pe mica Terră, în Univers,
Ci Omul cu mintea lui sprinţară
Enigmele le-a dezlegat, le-a şters.

Ploieşti iunie 1966

Ce am în suflet îţi dăruiesc
Sentimente mari , iubire,
Succese-n viaţă-ţi doresc
Bucurii şi fericire.

De-aş putea şi universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu ştiu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.

Sisteme solare, galaxii întregi
Ţi-aş dărui de aş putea,
Ţi-aş cere o clipă să mă înţelegi
Dar ştiu precis că nu vei vrea.

Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh-I-Noor
Toate gândirile-nalte,
Din trecut, prezent şi viitor.

Dar, dă-mi în schimb noţiunea
Că timpul poate să stea în loc,
În sens invers să meargă lumea
Şi inima să-mi scot din foc.

Baia de Arieş 1964

Cu vârful spânzurat de nori
Înfruntând nori de furtună
Privind galeş nopţile cu lună
Din inimă-i se nasc vâltori.

În noapte tulnicul voios răsună
Săpând în inimă adânci fiori
În sat şi fete şi feciori
Sunt cuprinşi de voie bună

Rămânând în mijlocul naturii
Un enorm terestru uriaş
Îl atacă valurile furtunii,
Dar el nu se retrage laş
Şi din adâncurile Genunii
El o întâmpină trufaş.

Baia de Arieş 1963

Cu tine aş vrea să mă avânt
Spre înălţimi ameţitoare,
Spre abisuri!
Din inimă să-mi zboare un cânt,
Inegalabil de frumos
Şi plin de visuri . . .

Cu tine aş vrea să mă avânt
În rotirea lentă a unui vals,
Să-mi înflorească-n inimă un gând,
Iubirii mele să-i dau glas.

Cu tine aproape lângă mine
Mă simt atât de fericit,
Văd toate lucrurile sublime.
Când nu eşti tu,
Mă simt tot necăjit.

Fălticeni August 1964

Priveşte zborul liber nestingherit
Al păsărilor ce zarea o străbat,
Ele se îndreaptă spre infinit
Şi îl parcurg în lung şi-n lat.

Dorinţa-mi e să pot zbura
Să spintec cerul cu line aripi,
Mă stăpâneşte însă frica
Şi nu încerc, cred m-aş strivi.

Baia de Arieş 1964

Dacă codrul îmi şopteşte
Lin izvorul se prăvale
Totul zbuciumat trăieşte
Când oricui apari în cale.

Vezi că totul ţi se-nchină,
De frumuseţea ta Pământul e vrăjit.
De ai lăsat spre mine o rază de lumină
De ce n-aş fi de ea îndrăgostit?

Fălticeni 1964

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Nu vreau să trăiesc din idealuri,
Nici să mă-nchin vreunui zeu,
Vreau să trec pe ale râurilor maluri
În mijlocul naturii, doar tu şi eu.

Lasă-ţi principiile tale amorfe
Şi treci de partea mea fără frică
Uită-ţi spaţiile tale limitrofe,
Vei deveni mai mare, nu mai mică.

Nu-ţi place oare natura vioaie?
Şi viaţa ce pulsează vijelios?
Când totul se cufundă în ploaie
Câmpul devenind atâta de frumos . . .

Codrii din juru-ţi nu te apasă
Sau zidurile crunte şi reci?
De ce să-ţi pierzi viaţa frumoasă?
Când poţi şi tu prin ea să treci.

Nu-i frumos tumultul tineresc?
Elanul şi legănarea unui vals?
Peisajul acesta atât de pământesc
Decât idealul tău ce este fals?

Îmi dai dreptate uneori fugind
Cu gândul doar din chilioara ta,
Vii lângă mine răspândind
În miresme voalate tinereţea .

Fălticeni 1964

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Mă joc. Cuvinte indirecte
Arunc oricui. În serios, în glumă
Purtarea mea n-o ştiu de bună
Nici versurile cum sună,
Concrete.

M-astâmpăr. Oare, crezi?
Că jocul ăsta-l voi sfârşi
Şi că-ndrăgostit n-aş fi
De tine poţi s-o ştii
Şi poţi să crezi.

N-am terminat. Abia încep
Să simt pulsaţia vieţii,
Să măsor seninul dimineţii,
În înflorirea tinereţii
Dar nu pricep.

De ce tu rămâi mai gânditoare
Privind în ochii mei adânc?
Vezi lacrimi, dar nu plâng.
Şi de mă clatin când şi când
Sunt în picioare.

Câmpeni 1965

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Nu mă desfăt în veselia tuturor
Ce are a face?
Mie îmi place crângul foşnitor
Scufundat în pace.

Nu mă atrage jazzul, muzica modernă
Ci triluri de privighetori.
Orchestrele ce fac o gălăgie infernă
Acestea nu-mi produc fiori.

Nu caut să-mi astâmpăr setea
Cu bere de la gheaţă.
Mai bună-i apa de izvor
Mai plină-i de viaţă.

Nu vreau jeleuri aromate
Ci zmeură şi fragi.
Dau mai multă sănătate.
Nu vreau! Ce poţi să-mi faci?

Turda Băi 14 August 1963

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Iradiind speranţe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează uşor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viaţă izvor,
Fără gânduri de moarte.

Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelaţii, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriţi şi pulberi fine.
Podoabe pentru voi!

Coborând din înălţimile astrale,
Din Lebăda şi până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situaţie mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În linişti abisale.

Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
Nici aripile rechinilor flămânzi,
Nici ochii unora perfizi,
Cu ei nu am ce face.

Baia de Arieş 25 Ianuarie 1965

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Tu m-ai făcut ca printre aştri
Să-mi fie locuinţa,
Cu farmecul ochilor albaştri
Să-mi alin dorinţa.

Tu m-ai făcut să uit de toate
De griji şi de necazuri,
Să am clipe fericite
În cele mai diverse cazuri.

Tu eşti însăşi natura
Şi de la tine viaţa eu o cer
Dă-mi-o pentru totdeauna
Şi altceva n-o să prefer.

Tu eşti Soarele, Lumina
Spre care tind ca să revin
Întinde-mi o clipă mâna
Pentru a nu mai fi străin.

Eu sunt izvorul mic
Sub stânca dură şi enormă
Caut oricum să mă ridic
Într-o fâşie fuziformă.

Turda Iunie 1965

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai oboseşti zadarnic,
În orele nopţii de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
Căci ştiu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

16 Noiembrie 1965 Baia de Arieş

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Când ceasul va bate aspru-n noapte
Trezind spirite, prelungind clipe,
Ascultă văzduhul, ale lui şoapte
Încunună-te toată-n tulipe,

Vei fi frumoasă cu roşu carmin,
Înfăşurată în astfel de culoare,
Chipul îţi va fi şi mai senin,
Luând valenţe mult superioare.

Când în mari saloane de baluri
Se va aşterne supremă tăcerea,
Mă voi plimba sub a norilor voaluri
Aşteptând a noului an Învierea.

Îmbătat de aerul de sărbătoare
Care va pluti în jurul meu,
Voi aştepta în ziua următoare
Să apară chipul drag al tău.

23 Decembrie 1965 Baia de Arieş

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Câte vise împreună am ţesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut
La ora asta unde sunt?

Câte mărunţişuri am discutat?
Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat
La ora asta unde sunt?

Câte şoapte secrete ţi-am spus
Şi toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ţi-am adus
La ora asta unde sunt?

Câte imaginare căi întrevedeam
Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând
Dar toate speranţele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?

Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus
Versuri, melodii şi şoapte sublime
Din inimă oare s-au dus ?

20 Ianuarie 1966 Baia de Arieş

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Când uiţi de mine , să devii
Un meteor răzleţ pe cer.
Să te îmbraci în haine sinilii
Să ai un spaţiu strict sever.

Muzică să nu auzi în jur,
Decât refrene funerare,
Să te rogi să mă îndur
Să-ţi arăt a vieţii cărare.

Să plângi şi ochii să te doară
Să te culci şi să n-adormi,
Să te cuprindă o vrajă amară,
Mergând să crezi că te răstorni.

Durerilor să nu le găseşti leac,
Mereu să te vaieţi, dar să nu-ţi treacă,
Din ce e frumos, nu-ţi fie pe plac
Când lumea în jur o să petreacă.

Să fii mereu tot tristă,
Inima îţi bată, să n-o auzi
Iar mereu uda-ţi batistă
Să nu poţi să ţi-o ascunzi.

Să ceri înţelegere şi milă
De la toţi copiii nimănui.
Astfel te blestem. Umilă,
Să-ţi uiţi culoarea ochilor căprui.

7 Februarie 1966

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Senzaţional, am cucerit o nouă cotă
Spre piscul muntelui înzăpezit
Neliniştită natura se revoltă
Cum, omule de ai îndrăznit?

Dormi uriaşule, de ce te agiţi?
Te dor încheieturile de stâncă,
Nu lăsa ca ochii în soare să-ţi plângă
Căci Primăvara e aproape
Şi vei fi întinerit.

Câte inimi ai tu în piept,
De îţi aud o vâlvătaie de bătăi?
De ce îţi ridici vârful drept
Ameninţător peste văi?

Binecuvântează natura-n reînviere
Piaptănă-ţi părul de brazi
Lasă-te alinat de a vântului mângâiere
Pentru a-ţi vedea îmbujorat,
Milenarul obraz.

Baia de Arieş 1966

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

acrostih

Limpezi ochi căprui, voi oare,
Etern mă veţi stăpâni ca şi atunci?
Ori veţi uita, căci simplu e-n uitare
Nuanţa cam neclară s-o arunci.

Tu vei turna în imprecise forme,
Evazive poate, ca orice idee neclară
Mândria ta de valenţe enorme,
Însă înaltă, victorioasă, sprinţară.

Hotărăşte-mi odată soarta stingheră,
Aruncă laţul îndoielilor de gâtul meu
Instabilă-mi inima, acum voiajeră,
Las-o să hoinărească mereu.

Valea Călugărească Mai 1966

Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Poetul este un om oarecare până în momentul definirii sale ca poet. Definirea poetului se face foarte greu, căci pentru cei din jurul său, el este un om obişnuit. De abia după apariţia unei plachete, încep să apără comentariile pe marginea evenimentului produs.
Despre Nicolaie SÂRBU, definirea ca poet a fost o îndelungă prelucrare în acele creuzete din care ies doar simbolurile cele mai curate. Nu a ieşit în faţă încă de la debutul său în “TRIBUNA” Clujului anului 1965.
Născut la 21-Septembrie-1945, în Ohaba - Forgaci (jud. Timiş) a terminat FILOLOGIA, făcând apoi ucenicia de poet la diverse reviste literare, cu greutate în lumea poeziei, enumerând doar: AMFITEATRU, LUCEAFĂRUL, CONTEMPORANUL, STEAUA, ORIZONT, SEMENICUL, ş.a. Echinoxist prin naştere, dar şi prin aderarea la gruparea denumită “ECHINOX”.
Venind la Reşiţa şi-a început ucenicia în ziaristică, de unde avea să culeagă tematica şi metaforele noilor şi viitoarelor poezii.
Dar ziariştii n-au voie să fie poeţi, ci trebuie să scrie reportaje, cu aspecte din uzine, şantiere, mine. În aceste noi condiţii ziaristul vede tot, nu roade imagini în birou, ci le culege direct de la sursă, cuprinzând astfel tirania observaţiei şi febra muncii forţate. Aceste imagini de o spontaneitate nemăsurată şi necontrolată, sunt prinse apoi în cleştele poetului şi filigranate pentru a deveni poezii.
Astfel în şantier imaginile reale devin cadre ireale ce înconjoară emisferele infinite de betoane, cabluri, cărămizi şi pixul devine coş de fum din vârful căruia se priveşte furnicarul pământean ca noduri în parfum. Iată deci de unde apare POEZIA.
Şi fiindcă ziaristului i se cere reportaj după reportaj, el păzeşte eroul viitor în chiar
clipele de somn, când bolboroseşte cifrele de plan, termeni tehnici, prilej de amuzament pentru chiar fiii eroului.
Dacă înainte de 1989 şi-a strecurat metafora perfidă ca “AURUL DIN ARIPI”, sugerând strălucirea, când de fapt acel aur era plumb. Căci fizic vorbind aurul este mai greu decât plumbul. Aici se poate vedea abilitatea artistului de a trece pe sub nasul cenzurii, care nu lăsa libertatea de exprimare, aceasta însemnând lătratul latinesc al câinilor, iar minereul de India făcând YOGA.
Călătoria poetului este simţită în tot ţinutul cărăşan, acolo unde sunt cazane, turnuri, unde Coşava vântul sălbatic, te poate preface în covrig sau peşte. La trecerea în nefiinţă a creştinului, flacăra sudurii îi ţine loc de lumânare. Cine poate înţelege asemenea trăiri?
Acolo unde nu avea să se termine ceea ce începuse, poetul vede ruinuri de vis, care rămân. De unde această proorocire sumbră?
Sunt mai mult ca sigur că poetul citise pe GEORGE ORWEL, căci totul se preia de cântare automate, în redute inexistente, mergând la poruncă, mâncând culori la o cină dincolo de nori. Curgerea aceasta de interpretări face pe cititor să mediteze mai adânc asupra a ceea ce a fost, dar şi pentru a-şi imagina viitorul, desigur în culori sumbre, chiar dacă el nu este redat astfel.
Şantierul poetului este în veşnică mişcare, generând întrebări retorice care măsoară cimentul cu baniţi pentru stropi de lumină şi ANE legendare sacrificate pentru kilowaţi inexistenţi.
Atenţia este deturnată de la antica ITHACĂ, pământ încă ne explorat suficient, comparat însă cu reportajele altui ziarist celebru, care a fost BRUNEA-FOX (1898-1977), astfel
poezia devine gâtul golaş al unei găini strivite în universul de mălai.
Poetul îşi prepară pergamentul de scris din propria-i piele, după reţete fatale, marcate de întuneric, încropite sub streaşina frunţii.
Poezia lui Nicolae SÂRBU este un rebus ne dezlegat, plin de criptograme care nu pot fi elucidate cu uşurinţă, dar care odată ce şi-au găsit cheile, dau o satisfacţie deosebită.
Salturile imagistice ale poeziei calcă istoria balcanică de la TROIA la Pietroasele de Buzău, descoperind ziduri de trăiri şi tezaure pline de semnificaţii. Astfel Cloşca cu Puii de Aur este coborâtă din neant în spaţiul terestru.
Coordonatele geografice venite din orizonturi imprevizibile surprind Golfstreamul, acel curent cald care întretaie meridianul de la Greenwich sugerând subtil nemişcarea în fotoliul comod al Şefului.
Personajele mitologice se perindă ca la ele acasă prin marea majoritate a versurilor, pornind de la egipteanul RA, trecând la VENERA şi legendarul HOMER, ascultat la calorifer, iar războinicul AHILE se preface într-un microprocesor maturizându-se modern.
Ca cititor comun acord mari şanse de viitor poetului Nicolae SÂRBU, care fusese obligat să asculte “Ceasornicul în baie” şi care acum are deschis un alt “ŞANTIER ÎN CREIER”.
DESIGUR mai rămân foarte multe de spus despre prea puţin cunoscutul POET, dar foarte cunoscutul ziarist şi om de cultură Nicolae SÂRBU.
În viitor îi dorim numai succese şi multă putere de muncă.
Materialul a fost conceput cu mijloacele modeste ale cititorului Mihai LEONTE.
Moldova Nouă 1 Octombrie 1998

Blog personal; http://memory.ablog.ro/
Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Anul Nou începe mâine,
Sperăm să ne aducă bine.

Anul care a trecut,
Mâine nu va fi demult,

Între a anilor distanţă,
Îmbrăcăm nouă speranţă.

Prieteni să ne înveselim,
Atât timp cât mai trăim.

Fiindcă nu se ştie frate,
Ce va fi pe mai departe?

Anul vechi se schimbă,
Visurile noi se plimbă,

Căutăm pe noi cărări,
Să uităm de supărări.

Acum vă urez şi spun,
Să vă fie anul bun.

Blog personal; http://memory.ablog.r

EL ESTE...

EL este Marele Învăţător,
Care ne-a adus Lumină,
Din trecut spre viitor,
În vremile ce au să vină.

E Fiul Divinului Creator,
Care peste moarte a călcat,
În lume un spirit înălţător,
Odată cu; Hristos a Înviat.

Blog personal; h