Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

La fântânǎ

La noi în sat, era în deal fântână,
Era şi-n vale alta, tot cu roată,
Asta din vale avea apă bunăǎǎ,
Aia din deal, ca lacrima curată,

Flăcăii toţi, ne adunam de vale,
Iar fetele în deal, mai ruşinoase,
Frumoşi, isteţi şi plini eram în foale,
Iar ele mândre toate şi frumoase ;

Ne întrebam noi toţi, aici de vale :
Drăguţele din deal cam ce vorbesc ?!
Precis că nu-nşirau cuvinte goale,
Se veselesc şi-n vale tot privesc (!?)

Noi serioşi, vorbeam chestii serioase,
În seamă nici măcar nu le băgam,
Dar ele, vorbăreţe şi voioase
C-aşa de tare ce ne frământam,

Şi-am zis în deal la ele să urcăm,
De-or întreba, venim cu o minciună :
De sete, iaca toţi că leşinăm
Şi n-am găsit niciunde o fântână,

Or să ne creadă, şi-atunci, dând la roată,
Mai uşurel, alene-ncetişor,
Vom auzi din gura lor pe dată,
Ce tot vorbesc şi râd ele de mor (!?)

Da’ nici n-am apucat de plănuit,
Că ele coborau toate de mână,
Le era sete-au zis, şi or zâmbit
Şi n-au găsit niciunde o fântână…

Când am văzut-o io pe Mărioara,
Am început să-nvârt roata cu dor,
Da’ ea mi-a zis, că-mi rupse inimioara :
Mai uşurel, alene-ncetişor !

………………………………………

La noi în sat, in vale e-o fântână,
Este şi-n deal o alta, da-i secată,
Ca lacrima avea apa de bună,
Iar asta de pe vale, n-are roată,

Îşi pânge dorul ciutura bătrână,
Că rostul ei pe lume ar fi gata,
Au dispărut, ţinându-se de mână
Flăcăi şi fete învârtindu-i roata.

Valeriu Cercel