Ce poate sa fie mai frumos decat vizitarea patriei mama in plin sezon? :-) asa ca hotararea fiind luata hai in zbor spre Romania. Zbor frumos, doar 10 minute intarziere, lume placut surprinsa ca pilotul isi face datoria, aplauze calduroase la aterizare de parca toti se asteptau sa exerseze schemele din manualul de bord cu amerizajul si aterizarea fortata si multumeau cerului ca am atins pamantul intai cu rotile. In aeroport am dat peste un politist de frontiera care nu numai ca ne-a zambit dar ne-a raspuns si la intrebari. Minune - m-am uitat la afise sa ma asigur ca am ajuns "acasa". Eram acasa - aeroportul Henri Coanda fost Otopeni colt cu "autostrada" spre Ploiesti.
Bagajele au venit repede si am fost surprins sa vad ca sunt in buna stare si nedeschise. O bila alba pentru administratia aeroportului care a facut eforturi si a mai greblat prin echipa de la bagaje. La trecerea vamii nici o problema. Nu prezentam profil de traficant chiar daca ciocul carunt sugera ceva legaturi cu clanul Camatarilor.
De aici incepe aventura drumului catre Bucuresti. Indiana Jones e mic copil pe langa ce traiesti in masina pe acesti 15Km de sosea ce despart aeroportul de oras. Se lucreaza la o pasarela ce se vrea un izvor de veselie pentru soferi dar nu se precizeaza anul darii in folosinta. Aparent compania care se ocupa cu drumul (portugheza) a dat lucrarea unor firme romanesti ce folosesc tehnologie de varf si avanseaza precum Sageata Albastra la 40 de grade - muncitori cu roaba si lopata dadeau nisipul de pe o bordura. Unde-si vara statul coada se sta la greu pe bani publici. Tot ce e investitie privata in jurul soselei se misca precum praslea din poveste. Tot ce e stat inca se invarte in cautarea tineretei fara batraneti. A durat 80 de minute in coloana stransa sa ajungem de la aeroport in oras la Arcul de Triumf. Aer fierbinte, 40 de grade la umbra ca la soare s-a topit termometrul.
Orasul frumos, soferi prietenosi care te saluta din claxoane la fiecare metru si care din varful buzelor trimit salutari tuturor rudelor de gradul 1 si 2. Prietenie ca acolo mai rar - ai zice ca suntem toti frati. Noroc ca am ajuns acasa si mi-am mai revenit.
Restul in capitolul 2 - Autostrada soarelui si orasul lui Ovidiu
Noroc bun
G
Comentarii
Capitolul 3 - Bucuresti caldura esti
Bucuresti cred ca este unul din cele mai poluate orase din Europa. Noxe la greu - treceam pe langa unul din panourile ce arata temperatura si principalii parametrii ai aerului si aproape toti parametrii erau sa dea cu capul de pragul de sus. Temperaturi de 40 de grade deja sunt mici copii si oamenii sunt antrenati. Mai vezi un ministru la teveu cum se mira ca s-a declansat codul rosu la 41 de grade cand el are doar 20 in masina. Apropos de ministrii mai era unul care zicea ca poarta pantofii de 3 ani si sunt ca noi si nu intelege de ce se plang oamenii - uita sa spuna ca-i poarta numai de la masina la birou si invers.
Sa revin la Bucuresti - are parti frumoase si parti urate. Muzeele sunt super interesante si se misca. Va recomand la o prima ocheada Muzeul Satului, Muzeul Taranului Roman si cel de Geologie. Antipa si Muzeul Bucurestiului sunt de vazut daca aveti timp. Pentru cei cu zile libere la greu Muzeul de Arta e super. Iti speli ochiul de tot grobianismul de pe strazi.
Apropos de strazi - cascati ochii ca altfel ramaneti zambareti de sub masini. La semafor e plin de Sumahari feroce care abia asteapta verdele ca sa plece de pe loc spre luna cu oprire in Balta Alba. Mai nu se merge pe trotuar ca sa parcheze razesul chiar langa halba cu bere de pe masa.
M-a surprins placut ritmul de constructie din oras si molurile noi ridicate. M-a surprins neplacut pretul din sus-numitele moluri unde un francez ar pleca acasa rapid cu primul bus - costa mai mult decat aici. Am cumparat o vaza de sticla lucrata manual din nordul tarii la 9 lei si in Plaza Romania era la 24 de lei - acelasi produs. Inteleg ca-i chiria mare dar totusi salariul mediu e pe la 250 de euroi. Interesant ca lumea are bani si consuma la greu. Pentru mine la o analiza de suprafata economia RO e ca o locomotiva pe aburi care merge cu viteza, arata bine dar cazanul incepe sa crape pe la colturi. Au facut carnatii de la Gartner un studiu acum doua luni despre managementul din RO si a rezultat ca sunt umflati cu pompa la nivel de salarii pentru competente scartaitoare si nenii astia analisti au recomandat firmelor sa mai astepte 5 ani inainte sa intre pe piata la nivel management. Cica in 5 ani se curata piata.
Oricum din ce am vazut prin Bucuresti orasul se misca. Incet dar se misca. Sper sa fie mai bine anii viitori.
O chestie interesanta este frenezia cu care se schimba borduri - ai n-ai treaba schimbi bordura. Salut Gigele, ce faci azi? mergi la bere? Nu pot ba' ca schimb bordula cu a lu' Costica ca el si-a luat una de granit.
Am fost sa mananc prin diverse locuri - unul din locurile ce m-au fermecat se numeste Locanta Jaristea - cam 50 de euroi de caciula dar faci o calatorie in timp in anii 30 si te simti super. Meniul este cat DEX-ul si au tot ce scrie acolo. Dureaza prepararea ca nu le merge microunda :-))) dar merita.
Unirea mai e un loc interesant de vizitat pentru doamne si domnisoare (magazine multe) si pentru domni (doamne si domnisoare multe) Bai fratioare daca are RO ceva frumos apai atunci sunt femeile - uuuuaaaaauuuuuu, rau de tot. Nu te poti uita si tu la un Hummer care trece incet si lenes pe drum ca la volan e o super tanti iar pe trotuar te lovesti de tovarasele ei mai nesansoase care merg cu metroul.
Apropos de metrou - curatel, vagoane noi de la Bombardierul canadian (fabricate in Suedia - cu globalizarea se misca lumea) si lume OK. Nu mai sunt smecherii de odinioara, parca-i si regret. Nu mai dai si tu un cap in gura, un indemn mobilizator de mama, o atentie ca masline nu mai sunt. Acum e chiar si o firma de paza cu nume rasunator (Scorseze :-))))) care se plimba prin toate ramele sa asigure paza si linistea. M-am simtit minunat in metrou - pazit si linistit. Atat de linistit ca au chemat astia ambulanta sa ma reanimeze.
Am descoperit la Crangasi in statia de metrou o patiserie super - am gustat mai toate produsele intre doua metrouri (timp de asteptare 8 minute) si chiar mi-am propus sa las 2-3 rame sa treaca sa trag si un suc pe amigdale.
Am uitat sa va spun de tramvaiul 41 - o linie prietenoasa - merge repede si trebuie sa-i dau cateva bile in cap lui Popeye ca a avut initiativa. Cand lucram in ICI faceam si 2 ore pana la munca - acum 25 de minute centrezi la un cap de linie si marchezi la celalalt capat. Rapid si eficace - chiar vorbeam cu nenea Mandruta pe tema asta la lansarea tramvaiului. Singurul impediment (ca sa va arat ca am si studii si cunosc DEX-ul - indubitabil) este lipsa aerului conditionat. Aparent sunt 2-3 autobuze care-l au dar nu merge ca "e consumul de motorina mare domn'le si nu-l pornim". Nu inteleg cum in Bucurestiul unde 35 de grade vara sunt regula primaria cumpara masini fara aer conditionat dar probabil ca si-au propus sa dea o bordura rece fiecarui calator sa si-o tina pe frunte sa se racoreasca. E buna si pentru hotii de buzunare ca daca au mainile ocupate cu bordura nu mai au timp de malaiul tau manca-ti-as gura ta de manglitor.
E placuta plimbarea seara prin targ - luminat frumos si chiar placut. Lume multa scoasa de caldura din case. Cica au facut unii un studiu pe un bloc de 10 etaje si betonul avea cam 80 de grade incepand de la etajul 8. Acum nu stiu daca e adevarat dar eu am vazut cum unul facea un gratar pe la 9 direct pe tabla de la geam.
Cam atat cu Bucurestiul - e frumos si merita vizitat. Atentie la bastinasi - sunt cam agresivi si indiferenti.
Urmeaza capitorul 4 - Sageata albastra si melcul rosu
Noroc Bun
G
Capitolul 2 - Autostrada soarelui si orasul lui Ovidiu
Mare, soare, Garneataaaaa... asta-i din alt scheci - am ales Marea Neagra anul asta asa ca ne pregatim de plecare. Pica bine plecarea pentru ca dupa 2 zile in Bucurestiul ce fierbe ca un cazan cu tuica briza ce se vede la orizont are aer de apa vietii.
Plecam dimineata pe la 9 din Bucuresti intr-o luni. O luam pe la Unirea si dupa asta pe chei pe langa Podul Marasesti tot inainte. Lume putina pe drum. Iesim din Bucuresti si marginea drumului incepe sa se umple de gunoaie. Aflu ca acum ceva saptamani nea' Tariceanu (ala cu masinile nu primul ministru :-) ) trecuse pe acolo si cand a vazut gunoaiele era sa faca un accident ca si-a pus mainile in cap si a ramas volanul liber la intalnirea cu gropile. Trecem si de gunoaie si ajungem la in T unde o luam in stanga. Autostrada Soarelui e chiar acolo: A2 spre Constanta. Goala ca o fata mare in noaptea nuntii cand a prins curaj si tuica atat cat sa-i sclipeasca ochii. Cu o zi inainte am vazut la televizor un super accident cu 18 masini tamponate din cauza fumului iesit din pamantul agricultorilor locali. Se pare ca lumea mergea cu viteza si nimeni nu se astepta ca fumul sa fie nepoliticos si sa intre direct pe sosea in loc s-o ia prin aer asa cum face orice fum intr-o tara EU. Profitam de libertatea soselei si calcam ciuperca la greu de era s-o facem afis. Din cand in cand detectorul radar (ca e legal :-) ) ne mai dadea starea vremii dar in rest liniste si pace de te credeai pe 66 inainte de Los Angeles.
Trecem Dunarea (nu inot cum ati fi sperat voi ci pe noile poduri care sunt tot alea dar mai bune) si ajungem si la sfarsitul A2 - ca tot ce-i frumos are si un sfarsit. De aici intram in fascinanta Romanie cu carute si masini lenese. Bomboana pe coliva, printre multi catei si animale lovite de bolizii insetati de sange, a fost un cal mort pe marginea drumului. Dupa cum arata cred ca prinsese si racoarea diminetii in aceeasi pozitie fara ca nimeni sa-l bage in seama. La ce am vazut pe teveu la stiri legat de iubirea de cai nici nu ma mai mira ca nu l-a luat nimeni macar sa-l faca de un salam daca nu sa-l bage in pamant.
Intrarea in Constanta e la fel: gropi si alergatura. Orasul nu arata prea schimbat - gropi si mizerie peste tot. Adaugati la asta oameni suparati, grabiti si nervosi si aveti peisajul.
Am stat la o pensiune cu 5 camere - super si pensiunea si oamenii care se ocupa de ea. Am si poze de acolo iar doritorilor le pot trimite adresa si toate coordonatele. M-a surprins in mod placut cum oamenii pot schimba locul. Pensiunea este langa Delfinariu si aproape de Mamaia.
Mamaia s-a schimbat, as spune in bine. Mai sunt pe alocuri caderi de nepolitete si functionari acrii ca strugurii dar in rest e bine. Oamenii te ajuta, lumea e politicoasa, plaja e relativ curata iar apa cum o stiti. Daca nu ar mai arunca oamenii tot felul de pahare si cutii de bere in apa si daca ar folosi cosurile de gunoi instalate la tot pasul ar fi chiar frumos.
Sezlongurile sunt accesibile si chiar indicate ca nisipul mai avea putin si se transforma in oglinda.
Proasta organizare la Delfinariu unde nu poti sa iei bilete de dimineata pentru dupa-amiaza si unde casa se deschide cu 30 de minute inaintea spectacolului. Locurile nu sunt numerotate si intra cat se poate - strange randul ca mai e domni afara care asteapta sa vada leii de mare (in numar de doi) si delfinul obosit si plictisit. Tantiile dresoare sunt colege de generatie cu Gopo iar exercitiile animalelor sunt de clasa a 2a dar una peste alta copiii se bucura si asta-i important.
Acvariul din Constanta s-a redeschis acum mai curat si mai uscat. Pretul e putin cam mare pentru ce se poate vedea dar este o experienta placuta: in 15 minute ii cunosti pe prenume pe toti pensionarii acvariului incepand de la marele somon si terminand cu Vasilica, calutul de mare. La iesire vanzatorii de scoici. Ce e interesant e faptul ca scoicile pe care le vand nu traiesc in Marea Neagra (habar nu aveam dar mi-a spus un nea biolog ce le stie pe toate in latineste)
Nu o sa credeti dar am aruncat un ochi si in Muzeul Constantei - un loc frumos si plin de lucruri interesante. Va recomand o tura - in reluare dureaza cam 2 ore max.
Am descoperit cateva terase dragute (Terasa cu flori de exemplu) si am facut si o plimbare cu telegondola. Frumos. S-a miscat frumos Mamaia. Astept s-o urmeze si Constanta.
Revenirea in Bucuresti a fost mai tare decat un dus-intors pe Marte. Ne-am intors cu trenul - Inter City mai tare ca muschiul biceps al lui Popeye. Curatel si cu aer conditionat, cu steward care-ti vindea tot ce vroiai si nu vroiai. Marea problema ca se inlocuieste sina care mai misca cu una moderna care nu mai functioneaza de la 40 de grade in sus. Asa ca un drum de 250km l-am facut in 6 ore. Din astea 6 ore 2 au fost in jurul Bucurestiului pe centura feroviara. Ne-a oferit prilejul sa descoperim cartiere noi, frumoase, construite intr-un peisaj care ar face si pampasul sud-american sa se inverzeasca de invidie. Niste ierburi uscate si mari si cate un copac din cand in cand incat ma intreb de ce vor oamenii aia sa plateasca 600000 euroi sa stea in desertul ala?
In sfarsit in Gara de Nord. Respir usurat - totul e cum stiu - nimic schimbat. Incerc sa evit un schimb de replici din DEX cu un taximetrist de firma si il intreb cat ma costa pe cei 6 KM pana acasa - cu spaga era ceva in jur de 15 lei. Omul ma face din priviri si zice expert "30 de lei sefu'" de ziceai ca e prima mea oara in Bucuresti si nici nu vorbesc limba. Incearca si cu 20 dar cum nu-mi plac discutiile inutile iau troleibuzul si in 20 de minute ajung acasa (troleul gol de ma gandeam ca am taxiul la pret de bus). Nu stiu de ce politia lasa magarii astia sa faca taximetrie dar in orice caz cereti mereu bon pentru cursa facuta si daca nu va da nu platiti. Considerati cursa gratis.
Maine capitolul 3 - Bucuresti caldura esti
Numai bine
G
Foarte interesante
Foarte interesante comentariile.
Daca mai au si altii experiente din Ro, poate isi gasesc timp sa ni le impartaseasca si noua.
Eu nu am mai fost in Ro de ceva timp, si as vrea sa stiu de dinainte ce s-a mai schimbat ca sa stiu la ce sa ma astept :)
Tara noastra
Dl Gica felicitari pt tot ce ati scris ! le-am vazut si eu in mare parte pe toate, dar nu as fi avut talentul dvs sa le povestesc cu atita umor ! chiar aveti talent , v-ati gindit sa scrieti o carte ?
Salut, Draga Gicad, mi-au
Salut,
Draga Gicad, mi-au placut tare mult povestile tale si de abia astept sa aud continuarea.
Numai bine
Capitolul 4 - Sageata Albastra si melcul rosu
Dupa atata caldura s-a revoltat singurul neuron ramas sus ca restul erau jos la distractie (vorba bancului) si intr-o clipa de neatentie am luat un bilet catre nordul tarii spre dulsea noastra Moldova. Biletul l-am luat din gara la sfatul lui taica-meu "nu lua de la hotii aia de la agentie ca isi pun adaos 5%, mergi la gara ca-ti da cu 10 zile inainte". La gara lume multa cu probleme si schimbari de bilete. O tanti era la al doilea tren pierdut iar casiera de la prima casa unde am stat era ca o conopida de amabila (am citit ca o conopida e amabila doar la 100 de grade cand fierbe apa). Am schimbat casa si am ajuns la o tanti spre 60 de ani numai zambet si mancare adunata de-a lungul anilor. Cand m-a vazut m-a intrebat daca nu o iau si pe ea cu mine ca sunt baiat frumos (aici mi-au murit laudatorii asa ca trebuie sa va spun ca mi-s frumos, destept si modest dar modestia primeaza) si ar fi frumos sa facem o iesire impreuna. Socat de atata dragasteala am luat biletele si m-am varat in metrou spre Crangasi (unde am facut o halta - prietenii stiu de ce din episodul 3) A doua zi la ora stabilita am fost in gara pregatit sa ma urc in naveta spatiala numita Sageata ALbastra - un fel de RER german care in conditii normale de umiditate si temperatura merge pe la 120KM si baga si aer conditionat. Trenul frumusel, trei vagoane fara trecere intre ele si un controlor in fiecare vagon (probabil ca nu au auzid de rentabilizare si reducerea costurilor) Eram in vagonul 1 si-l vedeam pe nea' soferul de tren cum intinde vela mare sa luam viteza. Limitare de viteza la 20KM la ora ca era cald. Au pus sine noi, moderne, fara loc intre sine sa se dilate metalul asa ca acum se merge incet de frica curburii - nu a Carpatilor ci a sinelor. Poanta tare a fost cand un nene asmatic si inconstient (ca mergea cu trenul pe vremea asta) il intreaba pe nas de ce merge asa incet aerul conditionat. Expert in materie, nasul ii spune incurajator "bine ca merge ca in vagoanele celelalte s-a oprit. Motoarele astea se opresc automat la 90 de grade pe motor" Ma intreb care este expertul care a testat si a ales aceste minunate monomotoare sa circule intr-o tara unde in mod normal avem 90 grade pe motor? Sa nu aibe si motorul ala un sistem de racire? un negru cu evantai ceva? Comisioane la greu ar zice unul rau voitor - eu raman la prostie.
Minune mare - trenul are numai 40 de minute intarziere. Aflu ca sunt mai norocos decat egiptenii cand au scapat de blesteme pentru ca numai cu o zi inainte trenul a avut 5 ore intarziere - cica au obosit calatorii sa-l mai impinga pe la Bacau.
Ajung in Piatra Neamt - frumos oras. Asezat intr-o zona superba. Supriza majora - orasul se misca si noul primar face la greu lucruri. Trotuare superbe, lume amabila, curatenie. Amenajeaza acum o telegondola sa te plimbe peste oras. Seara toate monumentele (destul de multe) sunt luminate iar biserica lui Stefal (1498 constructia) arata superb. Un oras unde va recomand sa mergeti pentru o scurta vacanta. Muntele aproape, cheile Bicazului, Lacul Rosu, Durau, Ceahlau... frumos.
Am stat cateva zile acolo si am ramas incantat. Hotelurile s-au miscat iar acum se misca si pensiunile. Preturile OK - 5 lei o bere buna la care se adauga si privitul gratis la trotuarele pline de bogatiile naturale ale patriei (nu ma refer la petrol si lemn)
Orasul are si o mica gradina zoologica unde un leu plictisit soarbe din priviri doua gaini vioaie. Cand am fost tocmai amenajau noi spatii pentru animale.
Una peste alta plimbarea in Moldova a fost frumoasa. Aer curat si oameni primitori. Recomand.
Intoarcerea a fost poetica - ziceai ca sunt in compartiment cu Eminescu si Creanga plus Veronica - cum care? Micle. Bilet luat de la agentie - cum e mai bine? la clasa 1 sau 2? Ia maica la 2 ca sunt vagoane noi, super, nu mai da banii pe clasa 1. Eu ca un tanar vitel ascult si iau clasa 2 - ultimul vagon - spalat proaspat pe vremea cand Ciorbea isi plimba vederea larga prin guvern. Lume multa, geamuri deschise, convivial. Tipul din fata mea era roman din Londra. Venea acasa dupa 2 ani si il intreb: prima impresie in RO? Scump. Ne potrivim in idei si pareri. Scump rau. Frumos dar scump.
Ajung in Gara de Nord - prietenul meu cu 30 de lei e tot acolo - probabil a ramas de cand am venit eu de la mare. Aproape ca-i vine sa ma salute - cunostinte vechi. Iau troleu si hop acasa la un dus mult asteptat dupa curatenia din tren unde noroc ca mai erau paianjeni cumsecade ca altfel ne mancau mustele. Acasa surpriza: "apa calda bla bla se schimba teava" Mai trebuia sa adauge si o indicatie pretioasa sa scoatem cada pe balcon ca tot sunt 40 de grade.
Bucuresti orasul meu frumos te iubesc dar plec sa nu mor ranit din prea multa dragoste.
Am plecat in oras sa iau filme romanesti - recunosc - sunt roman si se vede. Mi-am luat 8 DVD-uri cu filme diverse de la California dreaming la D'ale carnavalului sa-l vad pe Birlic si a l ui Mangafa ce pleaca la Ploiesti. Acum dau un stop pe text ca am de scos un raport (nu de tara ca pe ala il scot baietii destepti cand e nevoie) revin cu ultimul capitol cat de curand. Nu inchideti aparatele - urmeaza un comunicat important pentru tara
Ultimul (nu cartus) capitol - Adio tara mea te port cu mine in rucsac
Noroc Bun
G
PS: carcotasii o sa intrebe unde-i melcul rosu - pai cam asa mergea sageata si de la caldura isi schimba si culoarea :-)))
Ultimul (nu cartus) capitol - Adio tara mea te port cu mine
Din lipsa de spatiu in subiect nu stiti unde o port: in rucsac. Asta ca sa evit sa va ganditi ca o port in alte parti anatomice sau mai stiu eu prin ce buzunar.
A venit ziua plecarii, ziua cand natiunea o sa se ridice si o sa cladim sociaaaaaaa...ups - am gasit o foaie mai veche dintr-un discurs UTC. Trecem peste asta si uite-ma in masina spre aeroport. Avionul la 1 eu in masina de la 10 cu o paine si ceva salam ca stii cand pleci dar nu si cand ajungi. Acelasi drum pe langa acelasi santier plin de lucratori fantoma platiti la ore suplimentare. Ies din Bucuresti prin Crangasi (ma opresc cu greu sa nu sar sa-mi iau un pateu) si pe la Arcul de Triumf (nu stiu de ce nu se deschide sa urce lumea pe el - am urcat la revolutie sa pun un steag si de atunci tot inchis e) si am luat-o spre Otopeni. Fac o paranteza aici sa va spun o stire pe care tocmai o ascult pe radio Gherila (eliberadio) : Piatra Neamt orasul cu cei mai multumiti locuitori in Europa - probabil ca o mare parte din vina o are si Pinalti care chiar lucreaza pentru ei.
In masina, aer, racoare, muzica la radio. Ma uit la Muzeul Satului, Herastrau, Institutul Mina Minovici, fantana Miorita (aici se poate observa melancolia subiectului ce vede prin ochii copilariei toate acestea). Trezirea la semaforul de la Otopeni - tocmai un domn distins discuta cu alt domn despre animale ce dau lapte si o numeste pe mama domnului doi Fulga.
Aglomeratie si bara in bara pana la Scoala de Politie. De acolo parfum - se merge lejer si ajung la aeroport in timp. Tanti de la bilete rece dar amabila. Isi face meseria perfect si trece chiar peste faptul ca am mai multe KG la bagaje (n-am vrut sa-i spun ca l-am bagat inauntru pe Costel cainele politist). Acum dai bagajul si mergi la scanare numai cu bagajul de cabina ca mai peste tot. Dupa ce treci de scanare urmeaza controlul pasapoartelor unde era gata gata sa-i prezint condoleante doamnei sau domnisoarei de acolo ca era asa suparata si incruntata incat am crezut ca a avut un deces in familie.
Ajung la baruletele din incinta aeroportului - sete mare - doua cafele si o apa minerala la jumate 14,5 euro de zicea ca sunt la Turnul cu Bani si nu alta. Asta e - monopol si preturi de pridvor.
Zborul e gol si merge brici. CU exceptia faptului ca pe o cursa spre Paris s-a vorbit doar in engleza in rest a fost perfect.
In Paris ca in Paris - accident pe A3, busoane, lume calma in masini, apa calda acasa, cumparaturi si somn de voie.
Iar de azi la munca plin de voiosie si cu moralul spre luna. Astept urmatoarea calatorie in RO - nu stiu cand sau daca o sa mai fie dar in adancul meu sper sa fie repede - o ciorba de burta ca acolo nu gasesti nici la Cristina.
Dixit
Noroc bun
G
Multumesc
Vroiam sa va multumesc pentru agreabilul moment petrecut citind peripetiile de vacanta.Sper sa recidivati si cu alte intimplari cit de curind...
simpatica poveste
simpatica poveste
SI EU!
Iti multumesc si eu Gicad,ptr ca mi-ai amintit calatoria mea in ro. p.s. peste micile exagerari(orice jurnalist face!)trec cu vederea ,dar ramane intre noi ,O.K.?
capitolul 3
Lipseste capitolul 3. Oare prietenii stiu de ce ? :)
Mea culpa, intre timp l-am gasit. Inaintea capitotului 2...
Meta-romani
"Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al oricărei societăţi. Ceea ce îl particularizează este virulenţa excepţională a criticii sale. Într-adevăr, omenirea, aşa cum ne e înfăţişată de acest autor, pare a nu merita să existe. Personajele sale sunt nişte exemplare umane în aşa măsură degradate, încât nu ne lasă nici o speranţă. [...] Niciodată stăpânite de un sentiment de culpabilitate, nici de ideea vreunui sacrificiu, nici de vreo altă idee, (« de vreme ce avem un cap, la ce ne-ar mai sluji inteligenţa », se întreabă ironic Caragiale), aceste personaje cu conştiinţa uimitor de liniştită sunt cele mai josnice din literatura universală." Eugene Ionesco- "Portretul lui Caragiale 1852-1912", Note şi contranote
Interesante toate impresiile acestea de vacanta, intr-adevar. Pe undeva, toti le avem si toti avem acum tendinta de a le da o dimensiune ironica. E un mecanism instinctual... daca altceva nu poti face, macar sa razi de situatie, si poate sa intepi putin. Face bine la amorul propriu.
Deja in urma cu aproape un secol si jumatate, Titu Maiorescu a incercat si el sa ne deschida ochii... In secolele trecute, mecanismul functiona si invers. "Furculition"-ul aducea inca zambetul pe buze... Acum insa totul a devenit unidirectional - noi cei de 'aici' am preluat nota lui Caragiale. Si toti cei de 'acolo' ar prelua-o si ei, daca li s-ar ivi o sansa. Sa nu uitam ca multe "conopide" si "taximetristi" sunt deja in Franta, poate (sau macar copii lor). Si acum sunt Doaaaaamne (erau si inainte, probabil) si cetateni in regula. Dar acreala si "smenul" le-a ramas, ca doar le pot redirectiona pe francezii care nu inteleg ce Doooaaaaamna e sau (din pacate) ce veleitati ascund...
Au ajuns intr-adevar prototipuri moderne si nu sunt constienti de asta. E poate mai bine asa, ca si-ar lua-o in cap si ar renunta si la dramul de amabilitate sau umanitate ce le-a mai ramas.
In aceeasi ordine de idei se poate aborda problema caracterului si personalitatii romanului de rand. Cand spunem ca Foamea ii inraieste pe oameni, unii se gandesc automat la sarmanii batrani pensionari ce mananca doar cartofi si fasole, si care stau la randuri cu orele (ca tot sunt invatati) sa isi cheltuie putinii bani pe medicamentele compensate si prost prescrise de medicii romani care au mai ramas...
Insa Foamea este de mai multe tipuri. Si fiecare tip genereaza alte tipologii si defecte. Nu are rost sa le insir pe toate, cu siguranta ca intelegeti la ce ma refer.
Ca incheiere, ce voiam de fapt sa subliniez, este faptul ca astfel de impresii sunt putin obiective, pentru ca le vedem prin prisma civilizatiei si bunului simt putin mai evoluate. Ne place sa ne identificam cu viata de aici, dar din pacate cat inca am fost 'acasa' nu am stiut sa ne exprimam la fel ca acum. Si nu pentru ca nu aveam termen de comparatie, sunt convins. Ci pentru ca la urma urmei, din motive de Foame, aveam alte prioritati. Fiecare isi vedea de petecul lui si se ruga sa nu i se strice figiderul sau televizorul, ca sa ii ajunga salarul pentru luna in curs ( exemplul este mult mai elocvent pentru restul tarii decat pentru Bucuresti... Dar asta e deja alt subiect, mult mai polemizant...) Acum ca suntem cat de cat satui...
Hai, o zi buna la toti, Alex