Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Un zbor de afaceri sau o simpla calatorie de vacanta se pot transforma in adevarate odisee, eneide si alte plante din astea antice si totul cu un simplu cot in gura de la Air France. Cand nu avem ce face o punem de o greva fratie, sa ne mai cunoastem si noi, angajatii, sa strigam in incalzirea meciului decisiv cu Italia si sa moara patronatul de ficat.
Clientii? Care clienti fratie? Papagalii aia de-i luamdrept vaci de muls? Da-i in cardul meu Air France.
Sa o luam cu inceputul sa intelegeti ce vrea talica. Duminica 28 luna lui Octombrie ma sclo de dimineata sa plec cu ceva treaba in targul Chicagoului peste garla. Vorbesc cu agentia, ma uit pe site, dau telefon - totul era asa de bine ca mai ca-ti venea sa le dai tu bani. Totusi tipul de la agentie imi spune sa ma duc cu 3 ore inainte. La 9:45 eram pe aeroport calm si linistit, zambitor de ziceai ca imi negociaza mie astia salariul. Cand intru sa nu se invarta usa de muritorii platitori de bilete - turnul babel pe orizontala. Ma uit increzator dupa avionul meu pe tabele si I'll vad clipind fericit: nu e anulat. Booon. Acum incepe lupta - intre sutele de persoane ce umpleau terminalul E cum sa ajung sa pun si eu o intrebare? Ajutat de fizic 30% si de bagaj restul pana la 100 ajung la cordonul de unde se trecea in paradisul celor ce aveau sansa sa plece. Intreb de zborul meu: la 11 - pana atunci imbarcam New Delhi de pe 26 si 27. Nebunie de copii, camere de filmat, reporteri si activisti Air France ce reuseau totusi sa tina situatia in mana.
La 11:30 prima miscare : New Delhi s-a inchis si mai sunt 200 pe afara. Parca eram in filmul ala cu spartani: goarne, fluieraturi si probabil strigate de bine, mama si alte rude apropiate.
Mai fac o incercare la 12: Chicago se imbarca dar se incepe cu cei de pe 26 si 27. De ce au ramas asa multi? Pentru ca din cauza grevei nu erau decat echipaje de 5 si sunt niste reguli unde se stipuleaza numarul de persoane deservice de un steward - asa ca avioanele plecau cu locuri libere.
Se umple coada cu cei din 26 si 27 iar cei de azi sunt indemnati sa vina maine.
In pur stil romanesc am tras aer in piept sa simt de unde bate vantul si m-am mutat pe o parte privind dupa sefa de tura: o d-soara draguta care dadea indicatii in stanga si in drapta. Am reusit sa ii acaparez regardul si i-am sticlit cu dintele de aur asa ca s-a apropiat sa stam la o vorba. I-am explicat situatia delicata in care ma aflam si faptul ca plecam la cumparaturi si a inteles :-)) - in juma' de ora s-a intors si a bagat 10 persoane din cei de azi: ghiciti cine era al doilea? Frumosul ca bunul si raul erau deja inauntru.
Reusesc sa iau biletul mult ravnit si chiar ma gandeam sa-l vand pe e-bay cand m-a trezit brutal tanti de la casa cu indemnul subtil de a baga a 5a ca pleaca avionul.
O iau la trap si la pasapoarte 2 baieti din 93 - unul sa ma bage la noneu cand celalalt, baiat cu scoala, isi da seama de greseala si zice "Romania e in EU" - bingo - asa ca intru fara coada, ca un boier european, direct la controlul EU. Acolo uit sa arat cardul de 10 ani dar politistul ma crede pe cuvant de ziceai ca-l stie pe tata :-)).
Cand ziceam ca e ok ajung la imbarcare: acolo o domnisoara blonda ce avea tot creierul plecat in pectorali vede ca nu-mi trece biletul prin masina si o asteapta 7 minute pe sefa de tura ca sa apese aia OK pe ecran ca sunt in regula.
In spatele lor era deja in joc de glezne un baiat de bine care dupa ce mi-a controlat lap-ul, haina si borseta m-a pus sa ma descalt - m-am razbunat si eu cu ciorapii de ieri.
In sfarsit in avion: restul a fost chiar pe dos: am zburat in timp, am facut pasapoartele americane in mai putin de 10 minute (in general e intre o ora si doua) iar acum cand butonez sunt in drum spre hotel fericit ca exista Air France sa mai imi agite putin viata.

Noroc bun
G

PS: am scris totul in aeroport dupa aterizare si nu am mai corectat din lipsa de timp asa ca va rog sa scuzati greselile de scriere :-)