Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Sclisoale cǎtle Mos Clǎciun

Mos Clǎciune, Mos Clǎciune,
Anul ǎsta tot, pe bune,
Cǎ am fost bǎiat cuminte,
Am la tine-o lugǎminte :
Noaptea aia de-ai sǎ vii,
Nu-mi aduce giucǎlii,
N-am nevoie de patine
Sau vle-un tlenuleţ pe sine,
Nu vleau puscǎ, niţi pistol,
Oli vle-un ulsuleţ nasol,
Sǎ n-aud de tlotinetǎ,
Niţi volbǎ de tliţicletǎ,
Sau vleo balcǎ cu motol,
Vleau si io un flǎţiol,
Cǎ fiind singul meleu
Habal n-ai cât mi-e de gleu,
N-am cu ţine mǎ giuca,
Povesti sau discuta
Chestiuni ca întle flaţi,
Sau gagici, ca-ntle bǎlbaţi,
Cǎ volbind io cu mǎmica
Si tǎticu’ si bunica,
Am concluzionat, sǎ stii,
Cǎ doal tu mǎ poţi selvi :
Stii tu balza aia chioalǎ
Lǎtǎţitǎ-odinioalǎ
La adlesa de mai sus
Când pe mine m-a adus ?!
Fǎlǎ bǎscǎlie-ţi spun,
Îţi plomit c-am sǎ fiu bun
Înc-un an, poate chial doi,
La’ cǎ ne-nţelegem noi !...
Ia-o tu, mai pe depalte
Si esplicǎ-i, cǎ ea poate,
Vino cu o stangǎ nouǎ,
Unge-o cu o panǎ, douǎ
Sǎ mai fac-un gest, de milǎ,
Nu c-as poseda vleo pilǎ,
Doal asa, un mic ocol,
Sǎ-mi aduc-un flǎţiol,
Cât mai lepede, ulgent,
Stiu cât esti de competent,
Ialǎ de va faţe gât
Cǎ timp n-ale pentlu-atât,
Tleţem deţi, la planul doi,
Da’ lǎmâne intle noi :
Dǎluiestele-o vacanţǎ,
Asta-n ultima instanţǎ,
Cǎ la fel, si-ai mei pǎlinţi,
Sunt de-o vleme-asa cuminţi,
Timp nu au, de-i noapte, zi,
Sǎ mai facǎ nebunii !

Valeriu Cercel