Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Cuvântul editorului

Viaţa sa, viaţa lui Mihai LEONTE, trecând prin copilăria plină de necazuri, plină de lovituri nemeritate, dar ,,la umbra” binefăcătoare a unei mame extraordinare, a bunicii şi a unor prieteni de calitate, constituie bilanţul firesc al unui băiat pe care experienţa l-a înarmat cu mult bun simţ, cu un mod de a vedea lucrurile foarte onest şi cu măsură exactă în evaluarea oamenilor şi evenimentelor din jur. ,,Programul” său de viaţă prezentat cu luciditate şi francheţe în versurile pe care le scrie, reprezintă expresia acestei experienţe şi a educaţiei primite, reprezintă prin urmare ,,arta de a trăi” a unui bărbat în multe privinţe: miner foarte bun şi cinstit, soţ corect, părinte iubitor, bun coleg.
,,Agate magice” e, într-un anume sens, cartea unei formaţii spirituale. Evocându-şi copilăria şi adolescenţa, Mihai LEONTE pune în versurile sale rolul moderator al mamei, imaginile rechemate din trecut se grupează în firul personalităţii exemplare a acestei femei, care exercită, mereu, asupră-i o putere călăuzitoare. Poetul reface cu acest prilej, un întreg sistem etic, de factură ţărănească, în care ethosul autohton, cu adânci rădăcini în istorie, îşi spune, apăsat, cuvântul.
Intervine aici de asemenea recompunerea minuţioasă de situaţii şi caractere, aparţinând unor vremi mai îndepărtate sau apropiate. Dispoziţia subiectivă a autorului nu-l împiedică să-şi îndrepte, cu un interes egal, atenţia spre lumea dinafară, pe care o evocă în realitatea ei vie, concretă. Sunt de reţinut în acest sens poeziile dedicate minei unde lucrează până îndeplineşte condiţiile pensionării, a celor care încheie viaţa bunicii, prietenilor şi nu în ultimul rand cele în care îşi arată dragostea sa faţă de soţie şi copii.
Scrise comunicativ aş zice, versurile lui Mihai LEONTE se citesc uşor şi fãrã îndoială sunt pe gustul acelora care iubesc poezia.
De altfel, toate poeziile lui Mihai LEONTE ar putea fi considerate o pledoarie pentru înţelegerea vieţii ca act de culturã dacã vreţi, în care trebuie investitã, cu generozitate, toatã inteligenţa şi capacitatea de înţelegere a omului pentru a-i dãrui frumuseţe.
Poetul Mihai LEONTE nu se află la prima sa ispravă de acest gen. El a mai publicat şi alte cărţi.
În ,,Agate magice”, poetul s-a srtăduit să facă din fiecare poezie o adevărată ,,gură de rai”, şi a izbutit. Această carte este o ,,nostimă “ conversaţie despre lume, adică despre fapte reale, despre trăiri, precum şi despre reacţia faţă de ele. Şi cum faptele noastre sunt în mod obligatoriu, relieful istoric al timpului trăit de fiecare, iată-ne în faţa reacţiei noastre vizavi de epocă şi de principiile pe care le ilustrează sau le calcă în picioare, faţă de cei care ies mereu învingători. Până la urmă, o să vă daţi seama, ceea ce titlul cărţii ascunde paginile ei divulgă!
Acest volum de poezii este o apariţie memorabilă în stil românesc, de clasă înaltă.

Rodica Elena LUPU
Directorul Editurii ANAMAROL Bucuresti

Blog personal; http://memory.ablog.ro/
Pagina personala; http://www.takeforum.com/senin/

Cu toată dragostea soţiei mele ANA

Din al vieţii larg pridvor,
Te uiţi la diverse suveniri,
Închise cu lacăte fragile de dor,
Bătrâneţe scrin cu amintiri.

Alergând prin Univers,
Am cules stea după stea,
Astfel m-am oprit din mers,
mi-am găsit perechea mea.

Ai observat că eu trăiesc,
Mereu cu zâmbetul pe buze,
Îţi spun sincer te iubesc,
Fiind tu singură-ntre muze.

Când iubeşti e lumea plină,
De trandafiri şi multe flori,
Orice zi e mai senină,
Chiar cu cerul plin de nori.

Blog personal; http://m

Nu vreau cedrii din Liban,
Nici să mă scald în Nil,
Vreau răchiţi în satul meu natal,
Să mă simt din nou copil.

Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgătoare,
Cântând prin unde veşnicia,
Trimisă prin susur de izvoare.

Oare de ce de multe ori,
Mă cuprinde dor de casă,
De fânaţele cu flori,
Şi grădini cu iarba grasă?

Drumule să mă asculţi,
Revin în satul meu natal
Încălţat, şi nu desculţ,
Cu două cârje de metal.

Blog personal; http://memory.ab

mamei mele decedata in 23 mai 1943

Mama mea nu te-am uitat,
Îţi păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.

Mama mea frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ţinându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.

Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plânsete şi flori,
O întrebare simplă nu te lasă,
De ce să mori? De ce să mori?

Blog personal; http://memory.a

Le păstrez veşnic respect,
Celor ce mi-au dat povaţă,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viaţă.

Aşternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiţi din plin,
Transformaţi în amintiri,
Descătuşatele trăiri.

Din toţi anii tinereţii,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieţii,
Nu mai clipele frumoase.

Blog personal; http:

Nu-ţi lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ţi astfel ţelul.

Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăţi tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.

N-am vrut să stau mai liniştit,
În râul vieţii eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.

Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproşez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniştire,
Care este viaţa mea.

Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.