"Rl online
Luni, 21 Aprilie 2008
Criticul literar Monica Lovinescu a donat statului roman casa pe care o detinea in capitala Frantei, transmite Rompres.
Guvernul a autorizat, in martie 2008, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) sa accepte o donatie cu sarcini propusa de scriitoarea Monica Lovinescu, care a dorit sa lase statului roman propria casa, cu terenul aferent, situata in Paris, in strada Francois Pinton, nr. 8, 75019.
Conform informatiilor furnizate de Executiv, bunul va deveni proprietate publica a statului in administrarea MAE, in serviciul
comunitatii romanesti din Franta, al relatiilor culturale dintre Romania si Franta si pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigratiei romanesti din Franta, fiind utilizat exclusiv in scopuri non-profit.
Sarcinile care revin statului roman in urma donatiei sunt: constituirea si conservarea unui fond de lucrari ale literaturii romane si straine; crearea unui centru cultural roman care sa poarte numele sotului si al ei, "Memorial Ierunca-Lovinescu".
[...]"
Comentarii
Lilas!
prima oara cind am intilnit-o pe Monica Lovinescu a fost in biroul unei institutzii franceze din nordul Parisului...
mai tirziu,am vazut cuplul de intelectuali la o conferintza despre Eminescu...
o data,i-am intilnit in metrou:el o ajuta sa coboare;doi batrinei cu o complicitate tandra...
un metrou parizian,linia spre Porte des Lilas...
El era genul de intelectual precis ca un profesor universitar;in timp ce vorbea se ajuta de fise de carton sau taieturi din ziar;Ea vorbea liber,un superb exemplu de exercitziu intelectual improvizat...
In jurnalul ei,numele meu apare intr-un episod deloc magulitor:eu am greshit pentru ca am sunat la domiciliu in loc sa ii sun la servici,ei au greshit pentru ca nu m-au cautat,nu mi-au dat telefon...
Pentru ei,amintirea din Porte des LIlas,acum cind plesnesc florile de liliac alb,la Paris...
ginduri de multzumire...
o data i-am dat telefon ca sa-i spun ca cei de la Sorbona ma trimit la Ambasada ca sa obtzin autorizatzia de inscriere...
Ori,aici era vorba de un abuz flagrant al secretariatului universitar:eram refugiat politic statutar si potrivit Conventziei de la Geneva NU aveam dreptul sa contactez reprezentantzele diplomatice romane,daramite sa le cer un serviciu...
La telefon,Monica Lovinescu imi raspunde dupa ce m-a ascultat cu rabdare:"...mi se pare absurd sa te trimita la ambasada...."
A doua zi,dis de dimineatza,ma duc(pe jos) inapoi la Sorbona si astept ca vitzelul deschiderea biroului pentru inscrieri si bineintzeles,dupa ce imi arat cartea de rezident de 10 ani plus certificatul de refugiat politic(Geneva_1951)sunt iar trimis la "Hambasada"...
din rue de Tolbiac,pe jos,vorbind de unul singur,urlind...pina in porte de St Cloud la serviciul unei distinse ziariste care ma invita la masa,la cantina din Birourile de la Colline...
Numai ca eu nu am consumat o mincare calda,pregatita,de luni de zile si furia imi da o stare de anorexie;imi vine sa intru in pamint de rushine refuzind farfuriile cu feluri si aproape ca pling ca un copil...
Doamna jurnalista este un prieten apropiat al doamnei Monica Lovinescu;ma asculta cu atentzie si imi explica:"exista deja o pozitzie critica fatza de ceea ce se intimpla in Romania...daca s-ar ajuta o pozitzie critica si fatza de ceea ce se intimpla in Frantza,lucrurile s-ar complica teribil...incearca,du-te la ambasada!"
Inapoi in caminul de linga Sorbona,printre polonezi...pe jos,din porte de saint Cloud pentru ca nu am bani de metrou si pentru ca mi-e rushine sa fraudez...
Mai sincer,mi-e frica!...
A doua zi,dau telefon la Ambasada,imi raspunde un functzionar care nu se prezinta si care imi spune ca stie o functzionara de la Ministerul Educatziei,o doamna care se numeste Vhoutemaiy...
Dialogul la telefon se petrece intr-o perioada in care linia telefonica a Ambasadei este supravegheata de catre DST(din motive de razboi rece)si de catre securitate din motive de ordin diplomatic(orice contact trebuie sa fie notificat!)si din motive de contraspionaj...
Ii multzumesc "tovarashelului"si dau telefon la ministerul educatziei unde,nimeni nu cunoaste pe nici un fel de Fhoutemaiy...
Dupa ani de zile mi se spune ca ar fi trebuit sa-l iau de git pe cel de la secretariatul Sorbonei si sa-l duc frumushel la parquet pentru abuz de putere,incitare,plus alte chestii si tacimuri valabile pe timpul unui conflict absurd si inutil,denumit razboi rece...
Lucru pe care ar fi trebuit sa mi-l spuna "tovarashul"de la Ambasada reserista,cel care ma trimitea la Educatzia doamnei Vhoutemaiy,individ care poate fi regasit si acum,dupa atitzia ani,daca justitzia mai functzioneaza in Tzara Romaneasca ori daca mai sunt ofitzeri romani cu onoare umana,virtute militara si acces la arhive....
Povestea mea ar fi trecut pe nestiute daca,iata,printr-un fel de minune nu ar fi trebuit sa-mi inclin fruntea,multzumind pentru donatzia care transforma domiciliul unor ilustri intelectuali in camin pentru studentzi...
E un fel de a crede ca pentru cei ce vor veni,va fi mai bine...
multzumesc...
multzumim...
la raul Vavilonului,aicea shezum si plansem!...
"Cind am redeschis,in anii '90,Jurnalele mele din Romania(din iunie 1941 pina in septembrie 1947-sosirea la Paris)n-am facut-o din vreo nostalgie a adolescentzei.Presupun ca n-am mai rezistat ispitei de a incerca sa alcatuiesc un fel de Jurnal al Jurnalului,sau ,cel putzin,sa-mi verific"biografia".
Or,din 1941 pina in 1947,Jurnalul este intolerabil de prost,romatzios,sentimentaloid,atit de penibil incit am simtzit nevoia sa rup si sa arunc la cosh pagina de pagina din pagina.Din foarte putzinele ramase intacte ca si din citeva note,fixind momente mai semnificative,am alcatuit o rubrica de repere........."
Monica LOVINESCU
La apa Vavilonului
ce vom face noi,webepigoni ,straini de placerea scrisului cu stilou pe hirtie de manufactura ori departe de placerea cartzilor legate in marochinuri scump aurite din biblioteci pazite ca niste incaperi de tezaur?
la inmormintarea lui Emil CIORAN
a venit singura;sotzul fiind bolnav...
In timpul slujbei a aparut o mashina neagra,cu insigna de la guvernul francez care a prezentat un cosh cu o suta de trandafiri roshii...
Doamna Monica Lovinescu a suspinat si a ridicat ochii spre cer:un helicopter cu un cameraman traversa cerul deasupra cimitirului Montparnasse...
Cind sicriul a fost coborit in cripta,a aruncat un trandafir peste sicriu si dupa un suspin a parasit adunarea...
Au ramas zeci de romani,anonimi si tineri,foarte tineri,care au continuat sa arunce cu trandafiri roshii peste sicriul celui numit Emile Ciorane,un fel de refugiat politic,nascut in cenusha imperiului austro-ungar,plecat din Regatul Romaniei si apatrid la Paris...