Franţa-România Români în Franţa

Salutare draga cititorule - aici este nepotul lui Matei Basarab ce nu s-a trezit la Rovine ci intr-o materneala frantuza care-i si mai si. Pentru neofiti materneala e gradinita mai pe romaneste. Cum aceasta carte se vrea un summum (stiu ca puteam sa folosesc punc culminant sau apogeu dar da bine un cuvant din asta in pagina :-) ) al experientelor noastre in Franta m-am gandit sa incep prin aa relata despre prima mea ciocnire cu sistemul scolar francez din postura de TATA. Grea postura stimati ascultatori si dragi cititori: parintii in general si tatal in particular nu au/are nici un drept poate cu exceptia celui de a face copii ca sa dea bine la statistica si sa se umfle cocosul in pene ca e primul in Europa la natalitate: a uitat sa spuna al catelea e la calitate ca la numar fara numar de la nasu'
Deci in anul 1848....scuze ma luasem cu altele... in 2001 l-am aruncat pe junior in groapa cu lei - gradinita franceza grupa mica. Dupa doua saptamani directoarea, curioasa si cultivata, ne-a anuntat ca juniorul nu are voie la scoala - nu dadea bine pedigreul in cadru ca era roman si stia ea doi romani in fata la Monoprix si se intreba daca nu cumva sunt chiar parintii. Dupa ce i-am explicat ca legea republicana e cunoscuta la noi in familie iar juniorul are toate drepturile si dupa ce a vazut ca aveam mainile egale si paralele si nicidecum una mai lunga de la alergatul prin metrou s-a schimbat radical. De la inceputul furtunos am ajuns prin a dona gradinitei ordinatoare pentru copii (am uitat sa-i spun ca le-am primit si eu cand eram in fata la Monoprix :-) ) si am terminat prin a descoperi ca dupa 3 ani de gradinita, cand directoarea a plecat, a luat cu ea si ordinatoarele donate :-) ca deh... asa e la francezi - donatia e donatie personala si avea si ea doi nepoti in nevoi mari.
Perioada gradinitei a fost OK in primul an cand profesoara a fost profesionala si amabila. In anul doi a nimerit peste o blonda (nu exista bancuri - fara suparare dar toate sunt reale) si a mers mai usor pentru toata lumea. In ultimul an de gradinita am descoperit concediul medical si formarile la profesori. Aceste doua activitati sunt un fel de sport national in educatia franceza.
"Vai de mineeeee, ma doare unghia ca astia mici fac galagie...dom'nu doctor o saptaman si pentru mine? Sa va traiasca familia si eu pe langa ea" bineinteles totul intr-o franceza politicoasa si conventionala.
Formarea profesorilor e un fenomen straniu mai ales pentru ca se petrece in timpul anului scolar. Nu inteleg de ce nu fac asta cand au vacante copiii - bon bon o sa-mi spuneti ca si ei saracii au nevoie de vacante si ca ce lucreaza ei la lucrari si la programa.... baliverne.

Bon - in rest totul frumos - dotare, cantina, atentie. Una peste alta merita si recomand gradinita. Doar ca din punct de vedere cultural sunt diferente majore fata de ce percep eu prin gradinita si educatia unui copil.
In cazul in care se doreste mai pot adauga paragrafe despre cantina, scoala si relatiile cu serviciul scolar de la primarie.

Informatii serioase - toti copii aflati in FR pe termen lung au dreptul la scoala. Inscrierile se fac la primarie si in general se cere dovada locuintei, un act de identitate si in cazul in care copilul ramane la cantina mai mult de 5 zile pe luna dovada ca parintii lucreaza. Inscrierile se fac relativ usor si fara bataie de cap. A trecut ceva timp de cand am trecut prin experienta asta - cei ce sunt proaspeti intrati in sistemul scoalar la nivel de gradinita pot adauga input-ul lor (opiniile pentru cei ce nu au trecut pe neologisme)

Al vostru nepot G