Franţa-România Sit pentru românii din Franţa

Care este rolul acestor oameni fie ei oameni de cultura, personalitati religioase, conducatori de organizatii, cadre din domeniul economic ? Cum fac ei conoscuta tara noastra, sensibilitatea romaneasca ? Cum îi ajuta ei pe ceilalti romani, care traiesc departe de tara ? Ce vor fi ei pentru noile generatii ?

Poate ar fi potrivita o dezbatere pe aceste teme. Mai jos este o scrisoare care le este adresata spre meditatie asupra acestor intrebari.

Despre lipsa de unitate a comunitatilor romanesti din afara tarii si despre eficacitatea sustinerii de catre acestea a unui anumit spirit romanesc s-a scris mult. Era vorba in special despre romanii plecati din tara in timpul sau imediat dupa instalarea comunismului, aflati in strainatate si ramasi acolo in acele vremuri sau refugiati din perioada comunista. Era vorba despre cei care au ales exprimarea publica pentru a-si manifesta opozitia fata de regimul comunist, de cei dotati cu energia de a se organiza, cu talentul de a se exprima. Dupa 1989, un alt tip de comunitati romanesti si-a facut aparitia in tarile cu economie avansata. Studentii romani din strainatate care dupa studii nu se mai intorc in tara, informaticienii plecati cu diverse tipuri de contracte de munca si care raman in afara tarii, medici care-si completeaza formarea, arhitecti, economisti, etc. Pentru acestia, lupta principala este acum cu reusita profesionala, cu alegerea uneori dureroasa intre integrare si pastrarea identitatii ca roman. Legatura lor cu tara este insa totusi inca profunda, realizata prin mii de canale: familiale, profesionale, de afaceri, prin mass-media acum accesibila rapid si oriunde gratie Internetului, calatorii frecvente. Cu timpul, famillii se formeaza, generatii noi apar, comunitatile se consolideaza si se supun grelei sarcini, in mod liber asumate, de a prezerva ceea ce este de calitate la specificul romanesc si de a-l face inteles si apreciat de societatea de adoptie. Ei simt la randul lor o nevoie de unitate. Una care sa ajute la asumarea decontractata si pozitiva a originii romanesti, care sa infrunte necunoasterea. Din randurile acestor comunitati, formate acum in majoritate din tineri, se va forma emigratia romana de mai tarziu.

Pentru ca sa se afirme ca emigratie activa si creatoare, are nevoie printre altele si de sprijinul celeilalte emigratii, cea luptatoare, exilul perioadei comuniste.

Oamenii de cultura al caror talent si competenta au stat alaturi de implicarea responsabila in rezistenta fata de un regim opresiv, pe langa datoria de memorie, au acum si o datorie de sustinere si de prezenta. Sustinere a generatiilor mai tinere, prezenta in spatiul public din tarile de adoptie. Avem nevoie de o mai mare de implicare a lor in presa occidentala - chiar in saptamanale generaliste si cotidiene. Vrem sa fie invitati pe canalele de televiziune, sa sustina conferinte, sa scrie articole in care valorile noastre nationale sa se arate, sa faca fata prin cultura impasului perceptiei limitate si de cele mai multe ori negative care exista fata de Romania si romani.

Scriitori de expresie romaneasca, artisti, oameni ai catedrelor umaniste, ar trebui sa se arate. Sa ni se arate noua, celorlalti romani plecati din tara, sa trezeasca interesul pentru cultura si civilizatia romaneasca, sa expuna mai fidel, mai complet si mai activ profunzimile spatiului cultural, istoric, social si uman al spiritului national. Absenta cvasi-totala a oamenilor de cultura romani sau de origine romana din mediile de comunicare in masa din Occident face ca aceste medii sa fie invadate coplesitor de reportaje, articole, stiri exclusiv despre mizeria sociala si umana exportata din Romania in Occident. In ultimele luni, aproape zilnic au aparut astfel de imagini, care pot imprima o pecete definitiv negativa despre romani si Romania in mintile oamenilor. E drept, imaginile nu fac decat sa reprezinte realitati, dar sa acceptam totusi ca nu toate realitatile sunt reprezentate de imagini.

Realitatile atragatoare, incurajatoare, formatoare, atatea cate sunt si care din pacate sunt necunoscute marelui public, trebuie sa fie dezvaluite de catre oamenii de cultura. Ei chiar fac parte din aceasta categorie de realitati. Atunci trebuie sa se exprime, sa se arate.

Vrem ca arhivele acestui inceput de secol sa nu pastreze despre romani doar imaginile mizeriei, ci si ceea ce e puternic, frumos si exemplificator, daca aceste lucruri exista. Daca ele nu exista, atunci un alt rol al oamenilor de cultura este se le creeze.

Vrem ca viitoarele generatii ale noii emigratii, sa aiba modele vii si curajoase. Numai in acest fel sipritul romanesc va dainui si aceste noi generatii il vor putea imbogati.